Spre dimineata, ma intrebam daca s-ar putea sa fiu mai naiv decat eram pana acum. Da, puteam sa fiu, iar asta ma umplea de nervi ca un rau dupa ce ploua foarte mult. Cat am trait pana acum mi-am aruncat pe masa toate ultimaturile posibile, si de unul singur am incercat sa le implinesc ca pe niste conditii mesianice ale unui om care l-a vazut doar pe Diavol. Iar atunci cand l-am vazut pe Lucifer, el juca intr-o piesa de teatru pentru tot Universul, si era mai bun cu fiecare reprezentatie; se pricepea incredibil de frumos la decadere - iar la final, eram singurul care aplauda si ii striga numele. Ciudat ca eram singurul ? Nu. Pentru ca eram si singurul spectator, i-am vazut toate spectacolele, unul mai bun decat celalalt.