poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-06 | |
Într-o dimineață de vară, mi-am trezit fiica, sărutându-i fruntea senină. M-am așezat pe marginea patului și am privit-o minute în șir. Dormea. Respirația regulată, chipul luminos, cufundat într-o liniște adâncă. Părul răsfirat pe perna cu desene vesele, copilărești. Frumusețe, inocență…unde au zburat acești unsprezece ani? Oare petrec suficient timp alături de fiica mea?
Era o zi de vacanță, ca oricare alta. Urma să meargă în tabără, de dimineața până după-masa, iar eu la servici. Visând în lumea sa minunată, nu bănuia surpriza ce o aștepta. I-am sărutat ochii pe rând, genele au început să se zbată ușor, pleoapele s-au ridicat, ochii m-au privit cu dragoste „Mamă, ce oră este?” “Vino iubita mea, e timpul să ne pregătim pentru o nouă zi de tabără. E ora 9 și tu încă ești în pat. Peste o oră se deschid porțile parcului de distracții!” Mă ascultase somnoroasă, până în momentul în care am rostit cuvântul magic “parc de distracții”. Pupilele i s-au mărit, a sărit din pat întrebându-mă iscoditoare “Mergem la Wonderland?” “Da, iubita mea.” “Și nu merg astăzi in tabără?” “Nu.” “Yuppy! You are the best mommy in the world!” Spălatul, îmbrăcatul și micul dejun au fost înfăptuite parcă în pași de dans. Dacă ar fi la fel în fiecare zi a săptămânii! Am sărit în mașină și la ora 10 eram în fața porților care ne despărțeau de o lume magică. Imaginați-vă un parc de distracții uriaș, împărțit în două. O zonă a parcului este destinată aventurilor pe roller coaster-uri (15), atracțiilor (200) și altor curse (48). Inima îți bate mai puternic, adrenalina urcă, ai impresia că toată lumea este a ta. A doua zonă, parcul acvatic, ne-a ademenit cu tobogane uriașe, bazinul cu valuri, “râul leneș” pe apele căruia ne-am lăsat purtate pe colaci uriași. A fost o zi minunată. Am petrecut zece ore în paradisul fiicei mele. Din când în când, se oprea din exuberanța cu care gusta fiecare clipă, se uita la mine și cu o voce plină de dragoste îmi șoptea “ Mami, te iubesc. E atât de bine cu tine.” Ce minunat este să poți uita, măcar pentru o zi, de toate responsabilitățile vieții, să te poți întoarce în timp, să retrăiești copilăria demult apusă. O putem face prin copiii noștri, alături de care ne simțim din nou tineri și neîngrădiți. Seara, am fost amândouă frânte de oboseală, trupul ne durea, pleoapele se zbăteau să rămână încă deschise, dar fericirea care ne umplea sufletele a fost de neprețuit. Înainte de a stinge veioza de la capătul patului, fiica mea mi-a șoptit“Îți multumesc mami pentru că mi-ai făcut așa o surpriză. Îmi place să petrec timp cu tine și să știi că nu vreau să mă despart de tine niciodată.” Ce ușor este să dăruim celor pe care îi iubim puțină fericire și de ce nu, să ne înfruptăm și noi din ea!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate