***
nu-mi refuz niciodată o amintire. e ca o țigară bună. ca o țigară camel necartonat despre care se zicea că e făcută să traversezi deșertul cu ea și tot arde.

astăzi în buzunare am o bomboană extramentolată o monedă de cinci bani și o cheie care nu deschide nimic. azi e o vreme de întors în timp. ca și cum ai arunca o cange în rîu căutînd trupul uni căruțaș surprins de ape.

clasoarele cu timbre mongoleze sau din papua noua guinee sau yemen. schimburile înfrigurate din scările de bloc de parcă am fi făcut afaceri ilegale. două timbre ștampilate pentru unul neștampilat sau un colțar. sau trei pentru un timbru foiță de țigară. ăsta era cursul nostru de schimb.

uneori îmi vine să spun că orice copil devine bărbat cînd ajunge la moartea lui winnetou.
mă știau toate magazinele din oraș. cumpăram în neștire indieni și cowboy de plastic de parcă dumnezeu mi s-ar fi arătat în vis și mi-ar fi poruncit să construiesc o arcă în care să adun toată preeria.
testamentul lui winnetou din care am făcut o așa obsesie încît toate librăriile din oraș ajunseseră să mă dea afară. nici acum nu l-am citit.

***

și totul se întoarce cu susu-n jos într-o zi de parcă ai fi o traistă cu mere coapte pe care dumnezeu o deșartă pe podea după ce s-a întors de la colindat.
afli că există amenințări teroriste credibile sursa fiind yemenul. mongolia e decimată de foamete iar indienii tăi au coborît beți din arcă direct în rezervații.

***

discotecile din cămin care se țineau în fiecare joi și duminică. bătăile dintre rapperi și rockeri din parcul botezat acum cancicov. november rain. singura piesă pe care noi rapperii o acceptam. pentru că ținea nouă minute cît să dansezi cu o fată să-ți faci curaj și să o lipești de tine atît de tare încît să-i simți sînii. ori să-ți cobori mîna așa într-o doară pînă pe coapsele ei. și țeapa pe care o luam de fiecare dată cînd credeam că și one e blues ne repezeam să invităm fetele la dans. apoi cînd începea partea cu imprisoning me stăteam ca niște tălîmbi în mijlocul ringului neștiind ce să facem iar dj-ul dădea sonorul din ce în ce mai încet să ne scutească de chin.

***

cînd viața ta se învîrte în jurul unui spital ca un leopard adulmecîndu-și consoarta totul se întîmplă aproape firesc. pentru cunoscuții tăi poți face rost gratis de un vaccin antigripal intradermic. poți descoperi că dumnezeu a creat lumea în șase zile iar în a șaptea a făcut tratament cu fortral.
și uite-așa seara cînd ajungi acasă la gît îți atîrnă o cheie care nu deschide nimic. dacă ai noroc mănînci orez cu ciuperci. dacă nu cîteva felii de salam uscat. ți se face dor de musacaua servită la cantină sau de ciorba lui ivan denisovici din care pescuia oasele de plevușcă. te așezi în genunchi la marginea patului și cu jumătate de gînduri în altă parte te rogi: fortralul nostru care ești în ceruri vie împărăția ta facă-se voia ta uitarea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

***


în fond e totul lavabil.
maestrul meu chuck norris și toate visurile mele de răzbunare pe colegii care mă alegeau ultimul la ora de sport cînd făceau echipele de fotbal. fetița moartă în lutărie și o casetă de reportofon cu banda agățată exact cînd polițiștii pronunțau concluziile. chiflele turcești din recreație și ștrudele cu mere pe care le dădeam la schimb cu un sărut pe obraz. acuzații de fraude electorale și pagini publicitare. oare unde încap toate astea.
într-un fel parcă sîntem niște bătrîni care colecționează compulsiv obiecte pînă ce ne opresc niște vecini deranjați.

***

nu-mi refuz niciodată o amintire. e ca o naștere subacvatică după care te recuperezi mai rapid.