Coboară, urcă
sufletul se alină,
departe un cal nărăvaș răspunde
chemării tale de lumină;
curg râuri de stele,
se tulbură apa în cale
e roșu veninul
ce-l simți flămând de lumină;
chiar fluture de-ai fi
prin univers te-ai rătăci,
cu aripile frânte ai striga
dar va fi numai durerea ta;
răspunde cerul cu glas de foc,
ți-aruncă petale de culoare
rătăcit prin anotimpuri,
ingenunchiat de greutăți
vei descoperi din nou
cat de singur ești;
prin ape peștii colorează
vise din cărți ciudate,
cu mâna le cauți,
timid te agăți
de fiecare sclipire ce apare;
prin univers zbori nepăsător,
natura ti-e călăuză de dor,
vântul șoptește mai straniu
luminii tale colorate;
se mișcă pământul,
la fiecare mișcare
sufletul adoarme.