Ziua de mâine e ca o ecuație cu 3 necunoscute a cărui răspuns nu-ți dă ca la sfârșitul culegerii de mate. Te chinui, verifici calculele de zeci de ori, folosești și calculatorul de birou și rigla cu tabla înmulțirii pe spatele ei și........nimic. Nu-ți dă și nu știi ce și unde greșești. Începi să crezi încet încet că e greșit răspunsul de la sfârșitul culegerii și te hrănești cu gândul că al tău e corect. Abia când vezi în jur că tuturor le-a dat ca la sfârșit și numai ție nu, te simți un nimic, un flec de gunoi. Te răzbuni prima dată pe calculator, pe rigla cu tabla înmulțitii, o rupi în două cu zgomot, apoi o mai rupi o dată, în patru, începi să-ți invidiezi colegii și urli de ciudă. E ciudat cât e de puternic de ciudos sentimentul de ciudă..

Ziua de mâine e o scârbă de ecuație care nu-ți dă. Începi să urăști și ziua de azi chiar dacă ea n-are nici o vină. E sfâșietor sentimentul de neputință al zilei de mâine. Ziua de mâine ar trebui scoasă din programa școlară.

....................................................
Urăscu ziua de mâine mai mult chiar decât matematica și n-am crezut până acum, că, în topul urii mele voi aseza altceva pe podium în afara matematicii.

Felicitări pentru primul loc ziua de mâine. Trăiască ziua de mâine..O, de-ar muri ziua de mâine.