Cu vreo trei săptămâni în urmă, într-o seară pe care voiam s-o închei plăcut, am ales să mă uit la un film. Și, tot butonând, m-am oprit pe un canal TV, unde frumoasa și talentata Sandra Bullock juca în filmul Rețeaua. De fapt, revedeam acest film. Îl mai văzusem în urmă cu ceva vreme, fără să realizez cât de mult îmi invada informatica, intimitatea. Sunt extrem de îngrijorată de intruziunea acestei noi tehnologii în sfera fragilului „personal”.
Nu știu nici acum dacă trebuie sau nu să mulțumesc Divinității pentru vremurile acestea, dar știu cu certitudine că am visat de multe ori că m-am teleportat în locuri de vis, ori în brațele vreunui bărbat de care mă simțiam atrasă, sau într-un magazin de lux unde făceam cumpărături, sau în trecute vremuri cu domnițe sosite în calești albe la câte o serată luxoasă, organizată de un conte misterios.
Vise. Acum închid ochii și mă îngrozesc. Nimic din ce visam odată nu poate rămâne fără ecou. Doar ce deschizi calculatorul și în câteva minute poți să ajungi în locații de vis, cu GPS-ul, cu avionul, cu iahtul. Faci vreo 2 ore plajă, o baie bună și apoi un shoping în cele mai luxoase magazine. Nimic nu te poate opri să vizitezi cele mai faimoase galerii de artă din muzeele lumii. Te întorci și te poți transpune imediat în rolul de soție, fiică, mamă, iubită, profesionistă. Găsești tot ce vrei, iar dorințele sunt ordine pentru calculatorul tău, gata să fie îndeplinite. Virtual.
Un singur lucru trebuie să-l faci. Să-l deschizi zilnic. Dincolo de monitor vei găsi mereu pe cineva care să-ți transforme visele în realitate. Și dacă ai inspirația să te loghezi pe cât mai multe site-uri, sigur nu vei rămâne anonim. Cei care le administrează știu exact la ce oră ai intrat, cât ai rămas, IP-ul calculatorului, localizarea geografică, cu cine interacționezi, ce site-uri vizitezi zilnic.
Dar Doamne cine sunt eu? Și ce dacă îmi știu adresa, numărul de telefon, când am făcut ultima dată amor, dimensiunile și tatuajul din locul acela intim pe care îl văzuse doar iubitul meu? Și ce dacă mi-au furat identitatea? Astăzi am găsit sub numele meu poza unei mulatre și chiar arăta foarte bine. Acum am și explicația. Nu numai că știu tot despre mine, dar mi-au pătruns și în minte. Numai așa se explică de unde bănuiala despre atracția mea pentru alte rase. E clar. Mi-au construit un profil de client. Sigur în cel mai scurt timp vor știi și ce restanțe am pe la bănci și mă vor face de rușine. Mă frământă o întrebare. Oare când va veni acel timp când îmi vor cunoaște și amprentele fără să ajung pe la poliție?
Dar....
Sunt femeie și arma noastră cea mai de preț este feminitatea iar marele avantaj în fața bărbaților este intuiția. Recunosc cu mâna pe inimă că sunt demodată. Nu sunt femeia amazoană, dură, vânătoare. Îmi place să roșesc până în vârful urechilor de sfiiciune, de plăcere, să fiu delicată, simplă și afectuoasă, să simt protecția unui bărbat. Asta nu mă împiedică să greșesc, dar să fiu mereu tranșantă și hotărâtă.
Cel mai mult iubesc misterul. Misterul meu de femeie care nu mă lasă să mă deschid ca o carte, care știe să păstreze acel ceva, de care va afla doar cel, cea, care merită, prin viziunea sufletului meu. Asta mă face mai frumoasă spiritual și mai demnă.
Mereu am spus și voi repeta că simt că trăiesc în afara timpului.
Cum să-i explic măicuții că primul model feminin din viața mea, care a fost ea, e foarte departe de reperele mele. Cum să-i explic măicuții mele cât de dor mi-e uneori de o plimbare la brațul ei în parc, de lenevitul pe o bancă, de o rătăcire în ploaie mocănească, cât mi-e de dor să culeg frăguțe în parcuri, mure de pe dealuri, sau de o plimbare cu mocănița prin păduri, cât mi-e de dor să urc pe muntele mic la bisericuța uitată de lume, dar nu de Dumnezeu. Cum?
Mare parte din timp îl petrec pe calculatorul care îmi lasă impresia că mă dezbracă, nu din priviri ca un bărbat, ci din tastatură, din monitor, din camera web, din conturile și căsuțele poștale pe care mi le-am creat singură. Voi selecta mai atent pe viitor.
Lumea este creată dual. Alb și negru, bine și rău. Și întotdeauna elementele acestea vor trebui să coexiste împreună pentru un echilibru stabil.
Ce înseamnă astăzi informatica pentru omenire? Bine sau rău? Dacă le luăm ca noțiuni ale societății nu putem avea bine fără existența răului. Dacă elimini răul dispare și binele. Poate cineva să precizeze cu exactitate care va fi finalitatea acestui fenomen? Vom fi lipsiți de dreptul la intimitate?
Intimitatea va rămâne extrem de sensibilă la schimbările istorice și sociale, iar înțelesul expresiei. „Vreau să fiu lăsată în pace” va căpăta altă conotație. Uite așa am ajuns eu să mă metamorfozez odată cu societatea. Adică să mă transform într-un „lucru“ neînsuflețit!
Dar, Doamne, dă-mi răbdare să recitesc, iar și iar, cartea de căpătâi a adolescenței mele, în care, după o trăire de 2 ani sub pământ, pe 8 niveluri, un singur om care nu reușește să se acomodeze cu acea viață subterană, după peripeții multe, ajunge la suprafață. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un porumbel alb. Ce simboliza el? Viața liberă și Pacea.
Până atunci mărturisesc că mi-este tot mai teamă să fac dragoste. Nu știu dacă mai am intimitate. Voi trăi cu acest stigmat, atât timp cât voi avea un calculator în dormitorul meu, neștiind dacă nu are fixată vreo „privire” în umbră ? Mă întrebam. Din instinct.
Lăsați-mi libertatea să mă cunosc doar eu, fără să mă izolez în fața tehnicii, care nu ar duce la nimic bun.