Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuiește astăzi Pogorârea Duhului Sfânt.

« Eu sunt Calea, Adevărul și Viața » zice Iisus, Dumnezeu. (Stă scris și pe Sfânta Cruce, de la Troița mea).

« CALEA »
Este foarte greu să mergem singuri pe această cale a vieții. Mulți, aleg singurătatea, fugind de IUBIRE, „Suprema Lege a Universului”, dar și mai mulți, caută iubirea. O caută cu disperare și nu au puterea să-și schimbe destinul, nu găsește soluția să iasă din labirintul tipurilor de tot felul de încercări și ispite. Merg cu inima pustie, cu sufletul aplatizat de veșnice cautări, până când, viața lor devine o noapte polară. Nu pot merge mai departe, sfârșesc căzuți în deznădejde, alunecând în povârnișul morții, (păcatul lui Iuda). Alții, merg mai departe încrezători în forțele minții lor și părăsind o cale, o ia de la capăt, dar la celălalt capăt, găsesc alta și mai grea. Răniți în orgoliul lor, nu renunță, tot alerg prin ceața densă a gândurilor dușmănoase... capriciilor, toanelor și intereselor cu tot felul de comflicte și cu dorințe de răzbunare care îi conduc pe culmea demonică a existenței.

« ADEVÃRUL »
Mulți, lăsându-se fermecați de meșteșugul și frumusețea vorbirii omenești, trăiesc exilați într-un program fix de cunoaștere. Înlănțuiți sub o dictatură a unor indivizi ai planetei, rămân aplatizați în serviciul acestui fals și nelegitim guvernator, “minciuna”. Și aceștia, cu toate gândurile și acțiunile lor, duc la o rupere totală de comunitate și de Ființa Cea Inaltă Dumnezeu și plătesc, și, cu sângele copiilor lor.

« VIAÞA »
Mulți se amăgesc cu ideea, că viața se termină la 2m. sub pământ, dar tot misterul ei, stă ascuns în nemurire. Aceștia, deșii trăiesc sunt morți-vii. Mor de frică, disperați să nu-și pierdă corpul, dar nu realizează ce mare comoară este sufletul inocent :
“Fericit cel inocent cu sufletul
Cel nevinovat cu mâinile
Cel curat cu inima.
Cel ce în deșert Numele lui Dumnezeu, nu a luat
Și cu vicleșug nu s-a jurat”.
Pentru toate acestea, a nu te rătăci prin lumea pământeană, noianul de lumină este “Duhul Sfânt. Avem nevoie de această calauză sigură, fiindcă EL este îmbărbătarea, ajutorul și îndrumarea temeinică pe această cale, spre Împărăția lui Dumnezeu...

Duhul Sfânt se invocă :

Împărate ceresc,
Mângâietorule,
Duhul Adevărului
Care pretutindenea ești
Și toate le împlinești;
Vistierul bunătăților,
Dătătorule-de-viață
Vino și Te sălășluiește întru noi
Și ne curățește pe noi
De toată întinăciunea
Și mântuiește, Bunule,
sufletele noastre. Amin.
„Este cât se poate de important să invocăm zilnic această rugăciune. Și să știm aceste lucruri, pentru că numai astfel vom înțelege cum s-a format adevărata Biserică a lui Hristos și care este rolul fiecăruia dintre noi în cadrul ei, pentru că nu numai preoții au primit Darul Duhului prin linia apostolică, ci întreg poporul dreptcredincios, bărbați și femei deopotrivă (*), și de aceea Sf. Petru vorbește în prima sa epistolă despre "preoția împărătească", adică despre mireni, despre dumneavoastră, care chiar dacă nu purtați haine preoțesti, faceți parte din acea "preoție generală", despre care Părintele Pr. Stăniloae spune "In felul acesta toți sunt preoți și jertfe în Biserică, toți sunt învățători și călăuzitori spre mântuire ai lor și ai altor credincioși apropiați, sau și ai altor oameni".
Așa să ne ajute Dumnezeu!