În sfârșit, m-am maturizat: îmi spun și eu părerea despre o carte pe care n-am citit-o! Și mă întreb dacă nu ar fi bine să devin critic literar. Sau, și mai bine, autor de succes, fiindcă aud (citesc) din prezentarea oferită de editură că Codul lui Da Vinci (aș putea evita cacofonia, dar nu vreau!) “este una dintre acele cărți pe care toți autorii doresc să le scrie și toți editorii să le publice.” Rețeta este la îndemâna oricui, asta s-ar putea să fie adevărat: îți alegi un nume cunoscut, de care a auzit orice coafeză din orice țară. Apoi însăilezi o intrigă polițistă, care să prindă la toți cei care nu au timp să întârzie pe pagină și așteaptă cu saliva pe buze sau pe barbă să treacă la pagina următoare. Plimbi personajul prin orașe mari și ținuturi exotice la care au visat toți sedentarii. Puțin amor, cât să-ți vină chef să umbli noaptea pe filmele cu xxx. Și mister, cât să-și pună omul întrebarea “o fi sau n-o fi”, după care să-și răspundă: “trebuie să fie, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti”! Și cred că mai trebuie să-i dai și intelectualului partea leului, adică să lași impresia că te-ai documentat, ai posibilitatea să faci aluzii culturale și să transcrii un citat.
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Codul lui Da Vinci este ceva care nu se există! Nu este un roman, în ciuda succesului celor câteva sute de pagini adunate între niște coperte care îi dau formă de carte. Nu avem de-a face cu un roman, ci cu o fabrică de bani falși.
De unde știu, din moment ce n-am citit nici un rând din acest hocus-pocus? Din ce-am citit, de-a lungul unei vieți, despre literatură. Și despre religie. Și despre creștinism. Și despre viața artiștilor.
Aud că în această strânsătură de foi a lui Dănuț Maroniu este vorba despre Iisus Hristos, care n-ar fi cum știu creștinii de pretutindeni și de veacuri, ci altceva. Că Iisus nu e chiar Iisus. Și m-am lămurit: Shakespeare nu este autor pieselor de teatru cunoscute, ci i-a subtilizat manuscrisele soacră-sei; Platon era surdo-mut, Mahomed era femeie, Napoleon Bonaparte era cal, iar Cleopatra o slujnică din Maramureș.
Citiți și brodați pe seama codului lui Da Vinci de Dan Brown! Veți dormi liniștiți apoi, dar veți trăi într-o mare confuzie. Fiindcă Iisus sau este fiul lui Dumnezeu sau nu este nimic. Adică ar fi un fel de copil din flori al unuia care și-a propus să facă orice și să ajungă cunoscut. Dar eu îmi amintesc de mulți șarlatani care au vrut să devină celebri cu orice preț. Și poate au și ajuns, dar eu le-am uitat numele.