Câteodată realitatea suferă de artrită. Bolește și ea ca și noi oamenii. I se îngroașă venele iar sângele îi pulsează mai puternic, amenințând pereții vaselor - este vremea tensiunilor sociale, a maladiilor și a războaielor. Și, la fel ca pe noi, în acel context încărcat de neliniști o pândește din umbră infarctul. Acuză realitatea, de asemenea, indigestie și inflamații, febră și reumatism, gută și cancer... Când o ating necazurile suferă de stoicism, curgând mai departe tânguit și supurând, pentru a nu supăra și perturba prea mult oamenii din treburile lor...

Numai cei sensibili îi intuiesc la timp momentele ei de dezechilibru, îi simt frământarea și durerea - iar pentru a-i alina chinul, fac artă și devin medicii ei curanți, îngerii ei păzitori...

Numai că, atunci când suferă prea tare, realitatea începe să doară în noi, acut, insuportabil și atunci ieșim în întâmpinarea sa, curajoși, gata de orice sacrificiu: o apărăm de moarte cu prețul vieții. Protejată, ea devine, în acest caz, realitate pentru fiecare...