Era cam leneșă din fire
Adăpostită de tăcerea ei
Pitită prntre alte frunze
Visa ,uitând de-a lumii zmei.

Fremătând în aduerea
Vântului primăvăratec
Cânt de stele, era zâmbet,
Dulce parfum, parfum noptatec.

Iar zorii aduceau surâs
Și rze calde de lumină
Și visul petrecea în zi
Și ploaia îi părea senină.

Dar visul ei se pierde lin
Nu-l poate opri, e val de mări,
Se pirde ea-n nedefinit
Se pierd voind vis și chemări.