poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-18 | |
Aproape plâng, aproape râd, aproape-mi este dor de tine,
Deși covorul fără flori, destinul l-a pierdut prin univers, Această pată de culoare, ce noi credeam că ne-aparține, Durerea altor pași pierduți, de-a lungul anilor a șters. Zadarnic fruntea câteodată, se-ncruntă când apare-un rid, Dorind să fie neschimbată, ca tu s-o recunoști când ai să vii, Ar fi de-ajuns ca pleoapele întâmplător și lin să le deschid, Și vei afla cât ai pierdut, de când mă uiți, de când mă știi. Mi-ai construit din umbre o cetate să pară totul ca un vis, Și-ai dat nemărginirilor un sens, un capăt de iubire, Lăsând închisă poarta către suflet, uitând ce mi-ai promis, Iar treptele ce duc la el, au putrezit în trista-ți fericire. Aproape, toate-mi sunt aproape, doar tu pe undeva mai plângi, Pe gene-mi nige vântul, chemarea brațelor ce m-au pierdut, Te rog, redă-mi destinul și vino, gesturi vechi să-mi strângi, Fără covor, fără culoare, te rog din nou să-mi redevii trecut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate