trebuie să-mi fac anticorpi, să rezist
transparența putredă
eșecurile care mă suprimă
zidurile scorojite
în peșteră nu mai e loc
pentru oameni

plămânul drept se umple cu pământ
în celălalt sare

beau iaurt de căpșuni la aceeași gară
la care am fost ultima dată doi ani în urmă
cu scorța și aștept
emil a rămas blocat în Bruxelles
îl sun mă întreabă ca de fiecare dată
dacă am mai crescut să ajung și eu în România
zic da însă am crescut numai după orele chișinăului
răzvan e la două ore distanță întârziere
zapatista învârte stiloul într-un examen
vadim fumează
natalia îi cere lui vadim o țigară scoate f încet tutunul
o transformă într-o floricică
hose ar croșeta un hamac din toate venele care
i se încordează când se enervează așa
dudu se pierde cu bicicleta într-o gălăgie perfectă
a autostrăzii întotdeauna urează un dublu salut
când pleacă și strânge mâinile tuturor
fără excepții
țvetov apare și dispare temporar ca o fantomă
sau mai aproape ca sandu macrinici
elena vrea la bucurești vrea o bibliotecă personală
și o locomotivă cu fericire și mulți bani

mergem mult iar uneori ne oprim când
logourile și denumirile comerciale ne pipăie pereții sinelui
ni se așază pe retină nu vor să iasă

plouă deasupra cu apă și gheață și hopuri sub picioare
și graba de a-i ajunge și vânt și umbrela gigantică
de la care îmi tremură mâna și nu pot scrie nici măcar
despre faptul că nu pot scrie
carnețelul e umed alții sunt ca de sub duș

senzația de intrare în măruntaiele unui mecanism
de schimbare a regulilor pe mijlocul unui deșert
acolo unde nu contează nimic

ceva mai devreme

cosmescu explica foarte lent
spunea despre
lucruri care ar trebui se fie făcute lent
un manifest anti-fast anti tendința asta
de a face totul în grabă
o pagină pe zi se citește

iar consistență e un cuvânt complicat

și mai devreme eram la ART hotel
sandu îmi arată un chibrit ars și zice că poate să-l aprindă
- punem pariu pe o bere că îl aprind?
- să-ți împrumut o brichetă?
- eh, m-ai prins.

aici aș vrea să rămân singură în hainele mele
călduroase să privesc în lumină în întuneric
în oameni în nori
e o iluzie întunericul ăsta fiincă cerul e înnourat
între oameni-chibrite și taxatori revoltați
us filmează
privesc în ziua asta cu pupilele dilatate
e bine așa fără soare e bine
mâine va fi și mai

seara sau poate noaptea ajungem în fața unui ecran
a venit și constanța
bem ceai și ne amestecăm
într-un film
dacă nu noi acum
cel puțin umbrele noastre care-și caută umbrelele
să plece
nimeni nu cade de plictiseală
nimeni nu cade de oboseală
chiar nu vrem să știm care călcâie sunt mai sensibile
peste tot gărdulețe de oameni care caută libertate

(șaisprezece aprilie două mii zece, proiectul ChișinEu)