Iisus Hristos, „sub Cruce”, fiindcă ne iubește!
Să-L rugăm, odată cu „SFANTA SA INVIERE” să ne învieze și pe noi, (Poporul meu) din întunericul necunoștinței, si îmbracăți în Haina Luminii, să ne reunim destinele, mergând „toți, împreună” cu pași repezi la "CINA NUNTII MIELULUI IISUS". Doamne ajută! Elisabeta.


– Vânzarea lui Iuda și femeia păcătoasă
În Sfânta și Marea Miercuri, Denia aduce în prim plan două personaje opuse: Iuda, apostolul, care a devenit vânzător, și femeia păcătoasă care spăla picioarele lui Hristos cu lacrimi de pocăință și Îl unge pe Hristos cu mir de mare preț, ca înainte de îngropare. Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – ucenicul Iuda, este răsturnată de pocăință. Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda în starea cea mai de cinste: ucenic al Stapânului. Pe aceea, pocăința o ridică și o face mironosiță, iar pe ucenic, lipsa ei îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător și-l duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă și îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată și de mare încredere și nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinței ce ne stă la îndemână. Pomenirea păcătoasei și a vânzării lui Iuda în această zi are un îndoit tâlc. Ne apropiem de Sfintele Paști, după o îndelungată vreme de pregătiri cu multe osteneli. Să nu fim fără de grijă deoarece o neatenție ne poate pierde toată agoniseala sufletului, ca ucenicului celui iubitor de arginți. Tot așa, cel împovărat cu multe păcate și depărtat de Dumnezeu are și el o pricină de nădejde. O pocăință sinceră, din adâncul inimii și cu lepădare de păcatele săvârșite îl poate învrednici de iertare, ca pe păcătoasa care căzuse în multe păcate. Cu frică și cu nădejde se lucrează mântuirea. Cu frica pentru nestatornicia și șubrezenia firii noastre, cu nădejde în puterea pocăinței ce ne stă la îndemna și în nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, înaintea cărora nici un păcat nu rezistă. Miercurea cea mare este întunecată de târgul lui Iuda și de hotărârea cărturarilor și a fariseilor de a ucide pe Domnul. Pentru fapta atât de josnică a ucenicului și a poporului iudeu care s-a lepădat de Mesia Cel atât de mult așteptat, Biserica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post și cu întristare și aceasta deoarece păcatul vânzării și lepădării de Stăpânul nu s-a consumat cu moartea lui Iuda, ci se continuă peste veacuri și apasă cu aceeași greutate și asupra creștinilor. Fiindcă și noi după ce ne-am învrednicit de darurile cele mari ale Stapânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguim pe Domnul pe bani și pe un preț de nimic, adică pe grijile cele zădarnice ale veacului de acum.