privit de la înălțimea copilăriei
el era domn și stăpân al zbuciumului târâș
ținta dorințelor de înălțare
baza zborurilor de mai târziu
și al căderilor în reverie.
de când mă știu masa s-a sprijinit pe cele patru scaune
lustruite, obișnuite, ostenite, îndârjite în muțenie
iar colțul ștergarului și al icoanelor
se lasa ostenit pe speteaza impozantă de jilț domnesc
aici în umbra tremurata a candelei
descopeream printre picioarele lui taina
și miroazna de tămâie suspinată
aici se oficia sfânta taină a mărturisirii
ultimile descoperiri din fundul curții, prima zi de școală,
buchea și șoapta primului surâs
sărutul, lacrima
toate se revărsau ostoindu-se
și visele se strângeau alungându-se nori pe cerul pustiirii
printre vorbe sfioase
nicicând descusute,
uitate.
de-atunci,
lampa a căzut pe gânduri
ștergarele mai bat din aripi când și când
icoanele-și șterg ochii lăcrimoși
iar timpul oftează a pagubă și caută să se ridice
sprijinindu-se-n speteaza domnească
cizelată de suflarea luminii.