ne prinde amurgul cu pumnii crispați
tremurînd pe bancnote de mici bucurii
pe aurul vieții cu zimții curați
ne-aruncă zarafii un pumn de hîrtii!…

cu ele ne-abatem cînd stele răsar
la crîșma de vise… în taină să bem…
în tăcere cu ochii plecați în pahar

doar atît e al nostru… și nu mai avem
curaj să mai cerem vieții-mprumut…

doar vinul cu lacrimi amare băut…