Nu pot să tac, o spun curat,
Căci nu pentru mine cer.
Eu mă mulțumesc la Atelier,
Dar vreau să știu că l-ați iertat
Pe Viorel.

Vin acum cu umilință
Cu-ai mei genunchi plecați
Pe Viorel să îl iertați
Și vin la voi cu-a lui căință,
La împărați.

Nu fiți, vă rog, la inimă haini
Căci suntem în Postul Mare,
Ci aveți vă rog îndurare
Ca la Paște să fim senini
Și nu cu supărare.

De-o fi de bună ori de rău
Că mă implic eu pentru el
Să opțină un loc la Atelier
Eu răspund cu capul meu,
Nu Viorel.

Vă rog acum să mă iertați
De prea mult am îndrăznit,
Dar așa sunt eu, nesăbuit,
Deci nu vă întristați
Că am cerșit.