Explică-mi, Doamne verbul "a iubi",
căci risipesc cu-atîta ușurință
comoara gurii, pentru a răni
cînd e pustiu în piept, fără căință.

Și cer o plată pentru "te iubesc"
cu o valoare dublă, să-mi ajungă-
cînd dau un strop de rouă, îmi cerșesc
n-o mare, dar și perlele-i în pungă.

Învață-mă ce-nseamnă doar a da
cum o faci Tu, de veacuri infinite-
căci de mai sunt, e numai mila Ta
și picăturile de sînge sfinte,

ce m-au spălat, în veci să pot să fiu.
Dar se numește casa Ta- Iubire,
spre a intra, învață-mă să știu
ce e iubirea, ce mi-ai pus în fire.