copacii se întorc cu spatele
cum se lasă noaptea
frunze moarte se încovoaie palmă lângă palmă
împiedică pământul să respire să țipe să ceară ajutor

eu mă tot poticnesc de oameni

mă ridic să fug
înainte înapoi în toate părțile
să găsesc vreo margine
în visul acesta



oase de teamă oase de vreascuri oase de
oase sub rătăcirea aceasta
trosnesc gânduri
trosnesc tălpi

nu pot ține liniștea
din piept bate o ciocănitoare
caută hrană caută oameni


cu numele tău


noaptea se împerechează cu prada sa
cine știe cu ce înfățișare se vor mai naște de dimineață zorile
sau eu.