Chopin și spiritul romantic

Recital cameral

Delia Diaconescu – vioară
Stefano Chiozzi(Italia) – pian


1.R. Schumann – Sonata în la minor op.105 durata 17 minute
2.F. Chopin -Nocturna op.9 nr.1 în si bemol, durata 3 minute
-Scherzo op.20 în si minor, durata 10 minute
3.G.Enescu -Impromtu concertant durata 7 minute

4. Pauză

5. C. Franck – Sonata în La Major durata 30 minute



Recitalul va avea loc marți 2 martie 2010, ora 18 la Pitesti în Sala Filarmonicii și miercuri 3 martie 2010 la București în Sala Mică a Ateneului, ora 19.
Luni 1 martie 2010, ora 19, Delia Diaconescu va interpreta ca solistă Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de S. Prokofiev la Râmnicu Vâlcea, dirijor F. Totan.

P. S. 1

Organizatorii pot face modificări în programul recitalului cameral, vezi Orchestra Pitesti pe site, programul din luna martie.

P. S. 2 ( adăugat în 26 martie 2010)



Un concert prea puțin cântat
Mărțișor pentru melomanii din Ramnicu Valcea



Serghei Prokofiev, coleg de generație cu George Enescu, a avut șansa să finalizeze 2 partituri concertante pentru vioară și orchestră în timp ce muzicianul român a lăsat doar schițe pentru un astfel de opus. Deși stilurile celor doi mari reprezentanți ai literaturii muzicale europene din secolul XX sunt profund originale, ele se aseamănă în ceea ce privește extrema concentrare a expresiei redată cu mijloace sonore pe cât de inedite pe atât de spectaculoase.
Concertul nr.1 pentru vioară și orchestră este în fapt o simfonie cu instrument solist. Practic, o densă țesătură motivică propusă de vioară, rezonează în registre timbrale diversificate ale orchestrei creându-se astfel o polifonie complicată, care necesită, pentru a se auzi, o savantă dozare a nuanțelor.
Delia Diaconescu este o violonistă cu un temperament vulcanic, dublat de o rară capacitate de transmitere a emoției artistice și în plus, este posesoarea unei velocități tehnice impecabile care îi dă posibilitatea să abordeze cu ușurință creații violonistice cu grad înalt de dificultate. Concertele pentru vioară de F. Mendelssohn-Bartholdy, A. Vivaldi, W.A. Mozart, J. Brahms, J. Sibelus, P-I. Ceaikovscki, etc. Au fost cu succes interpretate atât pe scene românești cât și în străinătate (Germania, Italia). Iar în Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de S Prokofiev a demonstrat o dezinvoltură tehnică uimitoare, folosită să potențeze pe deplin expresivitatea textului.(3 decembrie 2006 Verona, Italia, 1 martie 2010 Ramnicu Valcea, Romania.)
Totodată este meritul dirijorului Florin Totan pentru maniera cu care a imprimat tempourile și dinamica necesare reliefării unei atari partituri ca și al orchestrei simfonice vâlcene, receptivă la indicații și capabilă de virtuozități instrumentale de înaltă ținută.
Aceste succinte concluzii sunt edificatoare pentru modul în care a fost redată, în debutul concertului, celebra Simfonie în sol minor de W.A. Mozart.


T. R.
2 martie 2010



P.S.3 (adăugat în 26 martie 2010)


Chopin și spiritul romantic al epocii



Cu sau fără sentimentala declarație a pianistului italian Stefano Chiozzi, prin care și-a închinat momentul solistic din cadrul recitalului cameral parteneri de dialog, respectiv violonista Delia Diaconescu, „spiritul romantic” a fost, în seara zilei de 3 martie, la el acasă, manifestându-se ca o autentică reînviere a patosului chopenian, capabil să vrăjească publicul aflat în Sala Mică a Ateneului bucureștean. Așadar, doi tineri interpreți care și-au ales, în cadrul anului dublului centenar Chopin – Schumann, să-i omagieze pe cei doi compozitori, interpretând, pe lângă opusuri ce le aparțin de facto – Sonata în la minor pentru vioară și pian op. 105 de R. Schumann sau Nocturnă în si bemol minor op. 9 nr. 1 și Scherzo si minor op.20 nr. 1 de Fr. Chopin – alte două partituri aflate în deplin consens cu subiectivismul liric al epocii și anume Sonata în La major pentru pian și vioară de C. Franck și Impromptu concertant – iar la biss Balada pentru vioară și pian de George Enescu.
Cu siguranță atât Delia Diaconescu, violonistă cu debut solistic internațional de anvergură (a interpretat, pe lângă dificile pagini camerale Concertele pentru vioară și orchestră de J. Brahms și S. Prokofiev la Verona, Italia dar și în România – Ploiești, Galați, Râmnicu Vâlcea) cât și Stefano Chiozzi, laureat al mai multor concursuri internaționale pentru pian, au deprins, de la maeștrii lor, arta de a depăși dificultăți de natură tehnică și interpretativă cu grad înalt de complexitate. În programul de sală se menționează faptul că au urmat cursuri de masterat sub îndrumarea unor reputați muzicieni ca Aram GANZ, Cl. – Ch. SCHUSTER, Al. GEBERT (membri Trioului „Altenberg – Wien”) sau K. Bogino, S. SLOVACHEVSKY, Î. VERNIKOV (Trioul „Ceaikovski” din Moscova). Dar talentul de a mânui limbajul sunetelor pentru a configura imagini de o ardentă expresivitate, într-un diapazon ce baleiază de la șopotul pp-ului până la explozivele accente romantice, nu se poate învăța. El există sau nu și este în ceea ce îi privește pe cei doi instrumentiști, o dovadă a harului lor artistic.
Temperamente diferite, violonista mai introspectivă, angajată în rafinamente artistice surprinzătoare prin originalitate, iar pianistul vulcanic, domolindu-și (cu regret!) patosul pentru a nu sparge granițele textului, nu rămân nici un moment în planuri divergente. Ambii, soliști prin vocație, dovedesc în același timp capacități interpretative convertibile spațiului cameral atât de bogat în semnificații și nuanțe, date în măsură să le previzioneze un frumos succes internațional.

T. R.
4 martie 2010