Sclipiri lunatice răsar
din Þinutul de nicăieri, dacă ai uitat...
acolo m-ai dus ieri
asemenea unui fulg de zăpada într-o mână, nu fierbinte ci doar calda...
și fie pentru că asta a fost doar ieri, fie pentru că te-ai hotărât din nou să-mi spui că mă iubești...
m-ai dus în Þinutul florilor de tei și m-ai lăsat acolo,
pe motiv că nu ai putut să mă găsești în atâta maro-auriu,
verde crud, verde dat în copt, ș.a.
născute ca Degețica, dintr-un bob, dar nu de grâu ci de iubire...
și apoi, ca din senin, mi-ai venit cu faza că ți-e foame,
mda... și-am auzit ca un cântec ruginit de greieraș sălbatec:
- ghiorțț... ghiorțț...
halal baladă... și de atunci, nici nu știi că plâng de fericire,
căci mi-ai mărturisit că ești flămând de-o noapte de iubire...