Desigur, n-am greșit! Din predica de astăzi a Părintelui Bisericii mele, Ștefan Samoilă, am înțeles ce mari îndatoriri am avea noi ca părinți față de copii și ca bunici față de nepoții noștri! Să-i iertăm mereu și să-i iubim ca pe ochii din cap, să le oferim acum și educație moral-spirituală, dar și condițiile de a-și croi un viitor demn de a se descurca în societatea în care trăim. Să ajutam copilul, mai ales a crește cu o conștiință morală sănătoasă, să nu-i dăm ocazia la o «reîntoarcere în sine», revenind într-o maximă degradare de umilință, plin de răni, cu demnitatea pulbere.
Logic, așa trebuie să arate un părinte, «îndurător și bun ca Dumnezeu».
Dar de ce n-am alege și această extremă, opusul? Știe toată lumea Pilda Fiului Risipitor, mai ales adaptată zilelor noastre, când toți părinții de astăzi, suntem de acord cu risipa excesivă a fiilor noștri.
Cum ar fi dacă am inversa lucrurile, descriind pe fiul, în “imaginea iubirii”, bun, iertător, iubitor, milostiv până la jertfa vițelului gras? Și când părintele său și-a revenit în sine, a revenit la iubirea cea mai profundă a întoacerii la fiul său, acasă, oare cum l-ar primi fiul?
Deprimant!... Când un părinte e în pericolul risipirii, a înstrăinării în sfera ispitelor, mai are el șansa să fie iertat de fiul?
Atitudinea fiului ar fi culpa. Fără sentiment de vinovăție, cu maximă obrăznicie l-ar întoarce de la poartă: «Și care e problema? Þi-ai risipit averea ?...E problema ta!» . Sau mai bine și-ar omorî mama (vezi știrile ProTV) fiindcă nu i-a plătit internetul.
Prea mulți părinți plâng și mor prin căminele de bătrâni, cu dorul de copiii lor.
Unor astfel de copii e complicat să le ceri să te ierte! Când ne naștem, primim și niște îndatoriri. Iată, în funcție de aceste îndatoriri, primim și «Darul de la Dumnezeu».

Datoriile fiilor către părinți și binecuvântarea acestora.

«Fiilor ascultați-mă pe mine, tatăl, și vă purtați așa ca să vă mântuiți! Că Domnul a înălțat pe tată peste fii și a întărit judecata mamei peste copii.

Cel care cinstește pe tată se va curăți de păcat. Și ca acel care strânge comori, așa este cel care cinstește pe mama sa. Cel care cinstește pe tată se va veseli de fii și în ziua rugăciunii sale va fi auzit. Cel care mărește pe tată va avea viață lungă, și cel care se teme de Domnul cinstește pe mama sa. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său și ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut.
Cu fapta și cu cuvântul cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți vină binecuvântare de la ei! Că binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ți este mărire! Că mărirea omului este din cinstea tatălui său și ocară este fiilor mama necinstită. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui! Și chiar de i se va împuțina mintea lui, ai îndurare și nu-l disprețui când tu ești în putere,
pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată și, în pofida păcatelor, se va zidi casa ta. În ziua necazului tău Își va aduce aminte Domnul de tine și, ca gheața când este senin, așa se vor topi păcatele tale. Ca un hulitor este cel care părăsește pe tată și blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa. Fiule, cu blândețe săvârșește lucrurile tale și de omul cel primit de Domnul vei fi iubit!
Cu cât ești mai mare, cu atât mai mult te smerește și înaintea Domnului vei afla har ».

(Înțelpciunea lui Isus Sirah, Cap. 3)