“lumea se naște și trăiește într-o ceașcă de cafea”
așa începe ziua, strecurându-se printre zăbrelele dinților
fără să caute, fără concluzii,
trup ostenit, moțăind în cadă cu vene înflorite
citată prin ordin de zi și decorată postmortem
pentru curajul de a înfrunta paloarea gândului
strecurat, infiltrat, uitat.
norocul meu că uit repede
lăsându-mi amintirile să zboare ca polenul
căzând brumă de-a valma.