- Am îngropat un “An Fericit!”... Slavă și Mărire Celui de Sus și tuturor Puterilor Cerești.-
Să nu cârtim că n-a fost un AN și chiar mai mulți Ani, frumoși foarte, deși… poate pentru unii, (căutătorii de comori pământești care n-au vrut să lucreze în Via Domnului), nu recunosc prin esență și ei își arată numai suferința și golul din inima lor, lăsate de falsele lor bucurii.
Noi, (cetățenii Þării de Dincolo) developând firul vieții, ni se pare că am fost nevrednici pentru atâta bunăstare ce a venit de la Domnul, în ultimii ani.
Dumnezeu iată, a coborât la noi, aici, foarte aproape, pe Pământul Românesc, chiar a dat mâna cu noi acest ostenit și împovărat Popor. A încheiat un “Legământ de pace, bucurie și înălțare sufletească”, încredințându-ne că suntem moșteni ai altei Bucurii Cerești, nesfârșite, necuprinse și nemărginite. Ne-a luminat fața, ne-a înnobilat sufletul, ajutându-ne să creștem (dacă vrem) în sfințenie.
Și sufletul nostru radiază de fericire!!! Energizați de Protecția Divină, știm că, putem trece vidajul acestei himere care a produs atâta haos, sălbăticie și chiar spaimă printre oameni.
Noi, care suntem în comuniune cu Dumnezeu, și care ne călăuzim după Lumina Răsăritului de Sus, nu suntem ca cei fără de Har, măcinați de frica de necunoscut.
Această mărturisire ne-o lasă Anul 2009!!!...
2010 aduce cu el speranțe mult mai mari și făgăduințe Domnului :”Am fost păcătoși, dar ne vom strădui să nu mai fim!!!... Acum când am găsit “Calea cea adevărată”, ne vom strădui să fim mai putrnici decât vrăjmașul, diavolul.
Deci… Dacă Dumnezeu ne-a vizitat ( și fără îndoială ne-a vizitat, chiar dacă pe unii nu ne-a găsit acasă), rămâne ca și noi să-I reîntoarcem vizita în atmosfera Sa Sfințitoare, de unde să ne încorporăm cu armele Sale sufletești și să ne pregustăm din Divinele Lui caractere: bunătatea, blândețea, iubirea, puterea, ndejdea și stăpânirea de sine. Poate mai rămân vreo doi frați de ai noștri mai mici pe cale, dar fără agresivitate îi îndemnăm să se ridice și ei la standardul sfințeniei, că”Mântuind vă veți mântui” zice Domnul.
Lupta noastră cea bună, aceasta este, sau mai bine zis “asceza” noastră este să-i suportăm, să-i așteptăm și să-i ajutăm și pe ei să urce la măsura noastră, că “UN trup suntem, un singur Dumnezeu avem, un singur Botez ne-a lăsat Domnul Iisus, o singură Evanghelie și aceasta este, Una Sabornicească și Apostolească Biserica.
Am pregustat, până azi, toate ispitele, adică toate surogatele americănești, după ce mai întâi ne-a intoxicat cele sovieticești?!... Acum trecem la rădăcini, la Sfinții noștri Străbuni. Deșii trecerea e foarte grea, Iisus zice : “Mai bine vă este vouă să vă scoateți ochiul sau să vă tăiați mâna care vă ispitește dar, tot să veniți la Mine”. Această ajustare e de mare folos acelora care și-au dat sufletul, pierzării.
Un Ava Părinte din Pateric, spunea : “Stau mereu sub un copaciu mare și umbros (Biserica) și când hiarele sălbatice năvălesc asupră-mi, mă urc degrabă și scăp”.
Să stăm și noi sub acest mare si umbros copac, sub trezvia că Bunul Dumnezeu o să-și ducă “Planul Său” la bun sfârșit, iar noi să împlinim Voia Sa, prin faptele bune.
Așa să ne ajute Dumnezeu!