nu mă interesau adevărurile sufletești ale celor prinși în a străbate universuri conflictuale cu plăcere, nici măcar cu disperare.
aveam filtru, uneori mai ceda, însă doar pentru o bătaie de inimă, apoi nu se mai vedea nimic. ce-i drept, cam prea mult pentru alchimii ce duc la piatra filozofală, deoarece deveneam nevoită a face un ocol, a calcula ceea ce se transferase din retina unuia furios pe retina mea. orice percepție asupra lucrurilor te impresioneaza, nu mai poți ignora ceea ce ai surprins, ești nevoi să clarifici.încercam a învăța protestul fără a acuza. greu, însă doar așa nu-și pierde din forță.

inteligența creatoare unde dă de om îi permite să vorbească și ea tace. ea nu se potrivește cu orice sentiment, nu îi e necesară implicarea. gen: sunt prea bună pentru a modela din praf, discursul meu e solar, conflictul cu nimeni. umple geometrii perfecte, le face vizibile, le combină și recombină.