Dragă soră, Elisabeta

Să nu crezi că te-am uitat! Te urmăresc din când în când. Chiar în Duminica de astăzi ascultând Pericopa Evanghelică, “Pilda celor poftiți la cină”, am avut curiozitatea să te citesc pe Site. Îți înțeleg profunda neliniște pentru lungul drum ce l-ai parcurs cu toate bucuriile și suferințile tale. Să nu crezi că, nu ai urcat cu pași uriași “Muntele Duhovnicesc”. Te asigur, că ai reușit să înfrunți muntele, acolo sus unde flutură albul steag al biruinței în semnul “Păcii și Iubirii”. Numai cine vrea, întoarce capul să nu-l vadă. Nu-l văd cei care, la fel ca și în Sfânta Evanghelie de astăzi, au întâmpinat cu refuz “Chemării lui Dumnezeu” la Cina cea mare. Pacea și bucuria lui Iisus să fie cu tine și cu toți cei care au crezut împreună cu tine. Nu te-ai rușinat de a mărturisi pe Domnul nostru, că : “Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2Tim. 1; 7)
Acum drumul tău se oprește aici, Elisabeta. Cere-ți iertare de la toți frații tăi dacă ai supărat pe vreunul, și de acum ai grijă de sufletul tău “Adevărul te-a eliberat”. De acum lucrează Domnul nostru Iisus prin “Lucrarea Duhului Său” așa cum a făgăduit. Această Lucrare nu-ți revine ție, “Dumnezeu zidește zidurile Ierusalimului”. El vindecă durerile sufletului nostru, să putem păși pe Limanul Fericirii.
“Căci voi nu v-ați apropiat nici de muntele ce putea fi pipăit, nici de focul care ardea ca flacăra, nici de nor, nici de beznă, nici de vijelie, nici de glasul trâmbiței, nici de răsunetul cuvintelor, despre care, cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai grăiască. Ci v-ați apropiat de Muntele Sion și de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel Ceresc și de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească. Și de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri și de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, și de duhurile drepților celor desăvârșiți. Și de Iisus, Mijlocitorul Noului Testament și de sângele stropirii care grăiește mai bine decât al lui Abel. Luați seama să nu vă lepădați de Cel care vorbește, căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi - îndepărtându-ne de Cel ce ne grăiește din ceruri. De aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să fim mulțumitori și așa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie și cu sfială". "Căci "Dumnezeul nostru este și foc mistuitor!" (Evr. 12; 18, 19, 22; 25 , 28
"Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată". "Purtați-vă cu cinste între neamuri, războindu-vă împotriva poftelor lumești. Căci așa este Voia lui Dumnezeu, ca prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. Trăiți ca oamenii liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Dați tuturor cinste, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți pe împărat, iubiți și pe vrăjmași, nu numai pe cei blânzi și buni. Căci erați ca niște oi rătăcite dar v-ați întors acum la Păstorul și la Păzitorul sufletelor noastre.
Voi, care odinioară nu erați popor, iar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveați parte de milă, iar acum sunteți miluiți ca niște prunci de curând născuți, să doriți laptele cel duhovnicesc și neprefăcut, ca prin el să creșteți spre mântuire. De vreme ce ați gustat și ați văzut că bun este Domnul, apropiați-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar de la Dumnezeu aleasă și de preț. Și voi înșivă, ca pietre vii, zidiți-vă drept casă duhovnicească, preoție Sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, bine plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos." (1 Petru 2; 9)
"Și vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc. Și pentru lucrarea lor să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiți între voi în bună pace. Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți. Luați seama, să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul și față de toți.
Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați multumire pentru toate, căci aceasta este Voia lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos pentru voi. Duhul să nu-l stingeți. Proorocirile să nu le disprețuiți. Toate să le încercați, țineți ce este bine. Feriți-vă de orice înfățișare a răului. Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Cel ce vă cheamă. El va și îndeplini. Fraților, rugați-vă și pentru noi. Îmbrățișați pe toți frații cu sărutare Sfântă.
Vă îndemn stăruitor pe voi, întru Domnul, ca să citiți scrisoarea aceasta tuturor Sfinților frați. Harul Domnului nostru Iisus Hristos, să fie cu voi toți. Iar despre ani și despre vremuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriu. Căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea. Voi însă fraților, nu stați în întuneric, ca să nu vă apuce ziua aceea ca un fur. Iisus a murit pentru noi, pentru ca noi să veghem și să viețuim împreună cu El. Amin”. (1 Tes. 5; 12, 28; 1,3, 10)


Dragă soră, Sofia

Știu, că mă urmărești din când în când pe acest Site. Îți mulțumesc cu mare recunoștință pentru cuvintele ce mi-au dat multă putere. Îți mărturisesc cu profundă dezamăgire, crezând eu, căderea mea din starea de Har. Mă și vedeam, pe malul prăpastiei, gata de a mă prăbuși.
Am gândit că, nu mai e nimic de făcut, rămânând pe veci roabă în lanțurile neputinței. Totul părea a fi pierdut, omenirea mergând din rău în mai rău. Am crezut că am căzut și că am supărat pe Dumnezeu, și că din nevrednicia mea acest Poporul Român a trecut, acum, prin niște ape atât de tulburi.
Îmi cer iertare cu adânc regret. Ca un judiciar am condamnat pe toți și pe toate, că nimeni nu se silește a face nici cel mai mic efort, un cât de mic pas spre Dumnezeu. Am judecat Președinții de Stat și toți subalternii săi, că nu vor a trăi în strânsă legătură cu Biserica și nici nu vor să caute “Adevărul din Lege” cu care pot fi călăuziți la Binele pe care îl dorim cu toții.
Am condamnat și Biserica, văzând că nu se implică, nu mustră, nu sprijină Adevărul și Dreptatea”. Că nu răspunde “Chemării lui Dumnezeu”. Că nu conștietizează “femeia” despre caonul Sfinților Părinți, care este destul de grav “Vestimentația Femeii”. (Canonul 52 al Sinodului al -6-lea, Pidalion- București1933, pag. 266).
Am judecat Preoții, Profesorii de Teologie! I-am și văzut căzuți din Har. Am pierdut răbdarea văzând că, au trecut 20 de ani și parcă fetițele noastre, tinerii noștri în zadar au învățat Religie, pare de la vârste tot mai mici, tot mai dependenți de : țigară, drog, violență și desfrâul la care, parcă, nu se mai poate face față, azi fiind închisorile și mai pline. De la cine să primească o educație sănătoasă, dacă și mamele lor sunt decăzute din har?...
Te-am judecat și pe tine. Dacă ai fi postit, ai fi mâncat puțin, ai fi dormit puțin, și te-ai fi rugat mult, ai fi dus adevărata Cruce și ai fi ajuns la treapta “lepădării de sine”. Astfel ai fi ajutat pe frații tăi, români, să facă un pas spre “urcușul duhovnicesc”. In aceeași situație m-am deplâns și pe mine. M-am și văzut împușcată în cap așa cum Preacuviosul Părinte Duhovnic Gherontie Puiu, a fost îndemnat de Maica Domnului să-mi transmită : “Nu zice niciodată – nu pot – chiar dacă te împușcă vrăjmașul în picior, ia-ți piciorul în brațe și fugi mai departe!. Nu te lăsa împușcată în cap!!!”... Unde să mai fug Doamne? am zis :
Iată, cât de aproape am fost de acel glonte periculos al vrăjmașului viclean. Mergând pe aceste criterii, L-aș fi declarat pe Dumnezeu un neputincios, aș fi aplicat metoda “ajută-te singur”…
Nu ne putem ajuta singuri, nu… ci recunoscători fiind, numai“Lucrarii Duhului Sfânt”. Am înțeles… “Dumnezeu este Cel ce zidește zidurile Ierusalimului”.
Facă-se voia Ta Doamne, împlinească-se făgăduiala Ta Dumnezeule și zidește Tu zidurile Ierusalimului din sufletele noastre ca să ne învrednicim aceste-i veșnice fericiri! Acum mă simt liberă, “Adevărul” m-a făcut liberă, Acest Adevăr, primit de la tine, m-a eliberat din lanțurile temerii, a fricii de responsabilitățile la care m-am angajat, știind că, “Dumnezeu este și foc mistuitor”. Îți mulțumesc pentru îndemnul tău, să mă opresc aici… Dumnezeul nostru Iisus nu insistă. El zice :”Dacă vrei”.
Mărturisesc că, ce am făcut până astăzi, am făcut totul din dragoste, călăuzită de virtutea “iubirii”, înțelgând de la tine , că altă cale nu există. Și dacă am ajuns “Acolo” unde zici tu că am ajuns, atunci numai Iisus a fost și rămâne farul meu călăuzitor. El a fost Lumina ce-a luminat întunericul din mine. Și dacă “El este numai dragoste, și cere și de la noi, dragoste absolută” așa cum am găsit scris în “Jurnalul tău de viață”, am să recurg și eu cât voi mai trăii, la “Izvorul dragostei”.
Da promit că, de acum pacea ta mă stăpânește și, ca din niște ape tulburi m-am liniștit și eu, și… de acum înainte, voi avea grijă numai de sufletul meu. Doamne ajută!
„Dar una fac uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata “chemării de sus”, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Fil. 3; 14)