Cui aparține Paul Celan?

Unul dintre ciclurile poematice ale lui Paul Celan poartă titlul „Niemandrose”, adică „Trandafirul nimănui”, volum apărut și în românește, în 2007, la Ed. Samuel Tastet, traducerea fiind semnată de Nora Iuga. Firea tragică a poetului a purtat două amprente – autoînvinovățirea pentru că nu a fost alături de părinți, când aceștia au fost arestați în iulie 1942 și duși în giganticul lagăr al morții numit Transnistria și aceea a înstrăinării. Născut la 23 noiembrie 1920, la Cernăuți, tatăl , Leo Antschel, un sionist activ, mama, Friederike, o femeie de cultură germană, cu înclinații literare, care i-a deschis gustul pentru literatura în care avea să se afirme drept unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX. După bacalaureatul de la Cernăuți, studiază medicina la Tours(Franța) , este un om de stânga, pasionat de soarta republicanilor din Spania cuprinsă de războiul civil.După un an, în 1939, renunță la medicină și începe, la Cernăuți să studieze Filologia română. În timpul războiului, când și-a pierdut ambii părinți, Celan a fost trimis în lagăre de muncă în Moldova, Muntenia, iar spre sfârșitul anului 1943 revine la Cernăuți, reocupat de sovietici, .În 1945 ajunge la București, este angajat la Editura Cartea Rusă, datorită cunoașterii limbii, face traduceri, debutând ca poet în revista „Agora”, în 1947, cu numele cu care va fi consacrat – Paul Celan. În luna decembrie a aceluiași an emigrează ilegal, ajunge la Viena, de unde, în iulie 1948, avea să se stabilească la Paris. Studiază asiduu germanistica, publică până la sfârșitul vieții opt volume de versuri, iar postum i se publică volumul „Parte de zăpadă” (1971). La 20 aprilie 1970, poetul se sinucide aruncându-se de pe podul Mirabeau în Sena, un gest pe care l-au făcut Gherasim Luca (în 1994) și mulți deznădăjduiți poeți sau nepoeți..Primul său volum de versuri este intitulat „Nisipul din urne”, poetul fiind marcat de Holocaust, de ideea vinovăției, desigur, nejustificată. O întâlnire nefericită a fost aceea cu Yvan Goll .și cu soția acestuia, Claire, o femeie dezechilibrată, care, după moartea soțului l-a acuzat pe Celan de plagiat și de agresiune. Se pare că scandalul iscat i-a afectat mult psihicul, deși în același an, 1950 se căsătorea cu Giselle Lestrange. În timpul șederii la Viena a avut o legătură intimă cu Ingeborg Bachmann (1948), cu care a păstrat o lungă corespondență. Traduce din Jean Cocteau ( Celan era un poliglot superdotat, cunoștea bine germana, româna, rusa, franceza,ivrit,idiș), participă la publicațiile Grupului 47 din RFG, este un adept al suprarealismului, versul său este adesea criptic, dar aprecierea criticii este cu totul entuziastă.Volumul „Maci și memorie” se bucură de un succes deosebit. În 1960 i se acordă Premiul Georg Buechner , unul dintre cele mai importante premii literare din Germania.In 1969 vizitează Israelul, dar nu își împărtășeșete public impresiile. Nu se știe dacă avea sau nu intenția să revină, să se stabilească acolo, revine la Paris unde comite suicidul, prin care o voce a literaturii universale dispare, continuându-și numai în postume existența.Ne-a rămas un schimb de scrisori cu poetul israelian Yehuda Amihai. A avut întâlniri cu Heidegger, în 1964, îl admira , dar îl și detesta pentru că filosoful nu s-a dezis niciodată de atașamentul pentru național-socialism, deși renunțase la funcții oficiale încă în vremea lui Hitler. În privința modului său de abordare a poeziei, Jacques Derrida scria că era o încercare de „deconstruire a limbii germane”, era unul dintre cei mai valoroși germaniști și totodată un „revoltat” în acest domeniu. Uneori Celan este intraductibil chiar pentru buni cunoscătoru ai limbii germane. A fost comparat cu Weber în muzica modernă. Despre el au scris, au tradus în română din creația lui--- Petre Solomon, prieten apropiat, Maria Banuș, Lucian Raicu, Ov.S. Crohmălniceanu, Zigu Ornea, Petre Stoica, Szasz Janos, Șt. A. Doinaș,Ion Pop, Marcel Aderca, Ion Caraion, Veronica Porumbacu, Magda Cârneci, Andrei Corbea- Hoișie , Grete Tartler, Matei Călinescu, Felicia Antip, George State, Geo Șerban, S. Damian ș.a. Un poet care se apropie oarecum de maniera lui Celan, la noi, ar fi Nichita Stănescu, prin „Necuvintele” sale. O corespondență pasionantă , îmbogățite cu poeme este aceea cu scriitoarea austriacă Ingeborg Bachmann, corespondență publicată în Austria și tradusă fragmentar la noi, în revista „Lettre Internationale”. În 2008 a apărut un volum „Paul Celan – dimensiunea românească”, semnat de Petre Solomon, cu o postfață de Nina Cassian (Ed. Art) care a și tradus câteva poeme. Cioran a spus despre Celan că „nu era un om în carne și oase, ci mai curând o rană care sângerează fără întrerupere”. În anul 2004, la Ed. Suhrkamp a apărut un volum de corespondență a poetului cu Ilana Shmueli, cu care se cunoștea din tinerețea cernăuțeană, îi fusese elevă pentru limba franceză. S-au revăzut în 1965 la Paris și în 1969 la Ierusalim.Inainte de a face pasul în neant, el i-a scris Ilanei – „ Tu știi ce sunt poeziile mele- citește-le și eu voi simți asta”. George Steiner a scris că poezia sa a fost una dintre „cele mai profunde și înnoitoare lirici din literatura occidentală”. Creația sa a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv în japoneză. La București, în 1947, cel care l-a încurajat și i-a tradus primele poeme, în română a fost Alfred Margul Sperber. Sintagmele „ lapte negru”, „ floare de cenușă” au intrat în circuitul criticii literare în lume și aparțin liricii „ nepereche” ( folosim sintagma lui Nichita) a lui Celan.Fiul lui Petre Solomon, regizorul Alexandru Solomon a realizat un documentar „Duo pentru Paoloncel și Petronom”, care s-a bucurat de interes, fiind un omagiu adus prieteniei dintre doi poeți.La festivalul Enescu din 2009, compozitorul Peter Ruzicka a oferit opera „Celan”. La Editura Hasefer a apărut în anul 1996 o antologie alcătuită de Þicu Goldstein, „ De la Colibi Moise la Paul Celan”.
Dintre personalitățile europene și-au exprimat opiniile , printrea alții, Henri Michaux, Jean Starobinski. În anul 2000 a apărut la Editura Crater o ediție bilingvă, germană-română, „Poeme” de Paul celan, în traducerea Luminiței Graur și lui Ion Papuc. O ediție elegantă, reprezentativă, deși numărul poemelor este destul de restrâns. În final, fără a oferi aici o analiză a creației lui Celan, nici nu ne-am propus un asemenea laborios demers, am putea să răspundem, numai din datele bio-bibliografice, cui aparține Paul Celan ? Poeziei germane? Literaturii germane, române? Europei, lumii, cărui curent literar ar putea să aparțină? Răspunsul este unul și foarte general – Paul Celan, ca și Benjamin Fondane-Fundoianu a fost un om, ca și noi, dar talentul, geniul i-a făcut universali.

Boris Marian