Esente
1.Inceputul
Era o zi obisnuita. Sau poate ca nu ... era 14 septembrie, ziua de dinaintea inceperii liceului . Aveam doar 16 ani si eram clasa a X-a, ei bine am facut clasa a IX-a de liceu intr-o comuna din apropiere, dar nu imi placea acolo, asa ca parinti mei ma trimit la oras sa invat cu adevarat. Imi era greu sa imi iau ramas-bun de la parinti, de la prieteni, mai ales de la vechiul meu Brovallen, satul in care m-am nascut si am trait pana acum. Ferma parintilor, leaganul meu, cosul de basket si scoala mea cea veche erau lucruri de care CLAR nu ma puteam desparti, dar nu puteam spune nu eforturilor parintilor mei de a ma trimite la liceu in New York.
Deci singurul lucru pe care il puteam spune acum era bun-venit New York. Ma mutam in casa verisoarei mele, Annie, care a plecat in Italia acum doi ani. Nu ma plangeam de singuratate, defapt chiar imi placea ideea de a avea propriul meu apartament. Credeam ca este unul modest la periferia orasului, dar era chiar in Manhattan. Si tatal meu care m-a condus a fost mirat de apartament.
--Banuiesc ca mama ta a uitat sa ne anunte in ce fel de loc te trimite.
--Mie imi covine. Nu e retras cum ma asteptam sa fie… e in mijlocul orasului, dar pare un loc potrivit pentru mine.
--Pentru cine nu ar parea potrivit… zise tata in soapta abia daca l-am auzit.
--Te-am auzit, tata ! Am spus eu razand.
Doar nu credea ca nu-l pot auzi, ma stia foarte bine
--Ei bine, fiule, cui nu i-ar placea sa stea aici. Ai tot ce vrei, dar nu uita ai grija de tine. Si te iubim, eu si mama ta.
-- Stiu tata… I-am spus eu imbratisandu-l.
--Mai trebuie sa fac ceva inainte sa plec.
Mi-a montat cosul de basket pe peretele din sufragerie.
--Sper sa nu spargi geamul , spuse el razand.
--Stai linistit, am spus eu.
--A cam venit timpul sa plec, spuse el cautand cheile de la masina prin buzunar.Te las sa despachetezi, zise el cu lacrimi in ochi. Si daca iti faci vreo prietena nu uita sa ne-o prezinti.
--Tata !!!... am spus eu rusinat.
Inca o imbratisare si tata a zburat pe usa .
Nu stiam ce sa fac, eram singur-singurel. Am decis sa fac un tur al casei. Bucataria era imensa. Dar degeaba, nu stiam sa fac nimic de mancare. Am trecut mai departe urmatoare camera era dormitorul meu: aveam un pat dublu, un dressing foarte mare, un televizor cat peretele si un laptop. La inceput nu stiam cum sa umblu pe el, mi s-a deschis o fereastra cu toti locatarii din zona mea. Oare verisoara Annie lucra la FBI? Totul arata cam asa:
Group : Vecini
Timmy Scott- Main street, nr de telefon :235346785
Jessica Vagly-Main street, nr de telefon:235653789
....
Cum am putut fi asa de fraier? Era doar o versiune mai noua a Messengerului pe care eu il aveam la Bravallen. Trebuia doar sa ma loghez si sa vorbesc cu prietenii mei. Dar inca o fereastra se deschide si cineva a inceput sa imi scrie. Numele ei era Vanessa si se plangea ca sora ei a venit in vizita si iar se cearta cu ea, doar atat am inteles din ce vorbea ea imi era clar ca nu era engleza, mai mult un limbaj prescurtat pe care nu-l intelegeam. Am pus emoticonul care rade, fara sa imi dau seama ca era urat sa vorbesc de pe contul lui Annie. Dupa doua minute, Vanessa mi-a cerut webul si i l-am dat. Si ea mi l-a dat pe al ei. Imediat mi-am dat seama de ce am facut asa ca am inchis totul. Peste doua minute, clopotelul de la apartament a inceput sa clincaie. Aveam un vizitator. Oare tata a uitat ceva aici? Oare un locatar a venit sa-mi ureze bun-venit? Nu aveam de unde sa stiu asa ca am raspuns imediat la usa. O figura noua se ivi pe usa si cu o voce pitigaiata imi spune:
-Buna, numele meu este Vanessa!
M-am si speriat la auzul acestui nume, oare a venit aici sa ma bata la cap ca am intrat pe contul lui Annie?
--Buna, numele meu este Alexander, am zis eu cu un zambet fals pe buze.
--Stiu cine esti, murmura ea. Cand ai intrat pe contul lui Annie stiam ca era ceva in neregula, nu a intrat pe el de trei ani, abia dupa ce ti-am scris mi-am dat seama. Si in plus dupa doua minute Annie a intrat de pe actualul ei cont si mi-a povestit ca varul ei locuieste la ea acasa. M-a rugat sa am grija de tine, dar nu cred ca este prea mare nevoie, spuse ea studiindu-ma din cap pana in picioare. Ei bine, cati ani ai?
--16.
--Wow, la fel ca mine. Si banuiesc ca esti clasa a X-a nu?
--Exact!
--Atunci o sa fim colegi de clasa, spuse ea razand.
--Poti sa imi arati si mie imprejurimile? Ei bine, trebuie sa stiu de unde sa fac cumparaturi.
--Desigur, daca vrei te duc si la mall sa-ti cumperi niste haine.
--Suna grozav.
--Pai atunci i-ati geaca si hai sa mergem!
Am zambit aprobator si am plecat degraba. Pentru a ajunge la mall am luat un taxi, parea sa fie departe. Totul era deja cunoscut, mai fusesem aici acum cateva luni. Am vrut sa o impresionez pe aceasta Vanessa asa ca am dus-o la magazinul meu preferat. Am cumparat haine ca acelea din revistele de moda a le lui Diane, prietena mea din Brovallen. Am avut destui bani pe cardul de credit asa ca nu m-am zgarcit la pret. Acum eram destul de obosit dupa aceasta lunga zi, asa ca i-am cerut Vanessei sa ma duca acasa.
Imediat ce am ajuns acasa m-am trantit in pat si am pus ceasul sa sune la ora 6.00 a.m .
Usor, usor m-am sculat. Eu unul eram deja obisnuit cu viata la ferma, cand trebuia sa ma scol la ora 5. M-am dus spre bucatarie, aveam sa servesc micul-de-jun. Am mancat in graba niste cereale si am plecat spre dulapul cu haine. Voiam sa ma imbrac special, doar era prima mea zi. Nici ca am apucat de umerasul unei haine si cineva a batut in usa.
--Buna, somnorosule!
--Buna, Vanessa!
--Am venit sa te iau la scoala, dar vad ca tu nici nu te-ai imbracat. Este 6.20.
--Pai, noi nu incepem orele la 7 :30?
--Nu fii prostut, trebuie sa prindem autobuzul scolii.
--Tata mi-a zis ca pot sa iau masina lui Annie. A zis ca nu se supara.
--Mmm, de ce nu zici asa? Hai imbraca-te, te astept in sufragerie.
M-am imbracat cam greu, dar Vanessa nu s-a plans. Imediat ce mi-am aruncat cartile in ghiozdan am si iesit pe usa. M-am grabit la decapotabila neagra ce ma astepta in garaj. M-am suit la volan si am condus cu calm. Am oprit in fata scolii si am parcat masina intr-un loc la umbra. In timp ce urcam treptele scolii am intrebat-o pe Vanessa despre colegii mei.
--Ei bine, daca observi sunt mai multe grupuri. Mi-a aratat cu degetul spre multimea de copii de pe bancile din curte. Se impart in tocilari, echipa de basket, echipa de matematica, majorete, V.I.P adica « very insipide person », spuse ea pe un ton malefic, dar amuzant. Si celelalte grupuri de dans, balet, chitara, spuse ea acum linistita.
--Si noi din ce grup facem parte? am intrebat eu curios
--Noi facem parte din grupul oamenilor normali, spuse ea afisanda-mi un zambet.
Am inceput sa rad.
Cand am intrat in clasa, o fata blonda a venit spre noi.
--Ce cauta frumosu’ asta cu tine, ciudato ? zise ea pe un ton superior.
--Vezi ca ti s-a intins rimelul, zise V. dezgustata. Si el este noul nostru coleg, Alexander O’Mackey…
--Incantata, numele meu este Cindy. Isi intinse mana spre a mea, dar mie imi zbura capul spre alta fata. Tot blonda, cu niste ochi albastrii superbi. Cand m-a vazut ca ma uitam la ea mi-a afisat un zambet.
--Da-te la o parte, Cindy! Ei bine, cred ca ai vazut-o pe sefa majoretelor, zise V.
--Cum o cheama? am intrebat eu curios.
--Numele ei este Lindsay, dar are un prieten asa ca… Imi arata cu degetul spre un baiat musculos care venea sprea ea sa o ia in brate. Scarbos, nu?
--Cu adevarat.
S-a sunat de intrare in clase si un domn chelios a venit spre mine.
--El este noul vostru coleg. Cum te numesti domnule? Prezinta-te!
--Ma numesc Alexander O’Mackey si vin din Brovallen. S-au auzit tipete prin clasa si mai ales cuvantul « taranul » mi-a captat atentia.
--Copii, faceti liniste! Ordona profu’. Eu sunt domnul Kingley, noul tau profesor de matematica si iti spun de pe acum ca daca nu vei invata te vom trimite de unde ai plecat.
--La coada vacii, striga iubitul lui Lindsay.
--Taci din gura, Brett! Mai bine sa-i dam o sansa noului vostru coleg sa ne arate ce poate sa faca si dupa putem sa radem de el, Brett.
M-a deranjat ironia baietilor si mai ales glumele nesarate ale profului. M-a trimis la tabla si mi-a dat o problema de clasa a XI-a, dar am stiut sa o rezolv ceea ce le-a dat de banuit profului si colegilor. Acum nu mai auzeam comentarii asupra locului din care provin, ba mai mult unele fete strigau « uita-te la el, si frumos si destept» Ora a trecut foarte repede, iar dupa, domnul Kingley mi-a cerut sa ma alatur grupului de matematica. In timp ce discutam cu el, Lindsay mi-a soptit sa nu si eu i-am zis profului ca sunt prea ocupat momentan si vreau sa vad si celelalte activitati. Kingley a dat din cap.
Urmatoarea ora era educatie fizica. Din spusele Vanessei, Lindsay era o majoreta, asa ca ma voi stradui sa intru in echipa de basket. Si la aceasta ora am fost luat peste picior de profesor, dar a ramas uimit cand a vazut ce abilitati am. Dupa ora, cateva din majorete au venit spre mine si m-au felicitat, altele m-au luat chiar in brate. Cativa baieti din echipa m-au chemat la o petrecere a echipei, am acceptat. Eram bucuros ca prima mea zi de scoala nu era chiar un esec total cum banuam, mi-am facut cativa prieteni, dar nu le-am retinut numele.
Au urmat ora de engleza si de biologie. Am trecut usor peste ele, de data aceasta am avut profesoare si ele erau destul de primitoare.
Vanessa a trebuit sa plece mai repede de la scoala, probleme cu sora ei. Deci trebuia sa plec singur. Cand am coborat treptele scolii, l-am vazut pe Brett luandu-se de un pusti de clasa a IX-a , bineinteles ca i-am luat apararea .
--Ha…marele Brett se cearta cu un pusti de a IX-a sa vedem ce o sa zica ceilalti de asta, pariu ca o sa se amuze. Am zambit ironic si am continuat. Nu-i asa?
--Pleaca piciule, ti-a luat altcineva locul la bataie. Vino incoace blondule, cred ca te-ai ales cu o vizita la spital! Veni spre mine si ma apuca de brat si cu pumnul incerca sa ma loveasca in fata. Nu a reusit, bineinteles. Totusi noii mei colegi nu ma cunosteau atat de bine, adica nici nu stiau de ce sunt in stare. Eram mai mult decat credeau ei ca sunt, eram puternic. Cu o lovitura simpla, usoara deoarece nu voiam sa-l ranesc prea tare, l-am pus la pamant .
Baiatul de clasa a IX-a mi-a multumit. Dupa, am observat ca mai mult de jumatate de scoala ne-a vazut. Cred ca i-am speriat destul de tare. Ma credeau un bataus. Oare asta credea si Lindsay despre mine? Ma temeam de asta. Tacere. Pana cand Lindsay merge pana la Brett care se ridica de pe asfalt si il pocneste. A fost foarte amuzant, nu numai ca l-am batut pe ticalos ci si i-am facut sa se desparta.
M-am dus tiptil spre masina mea fara sa incerc sa captez atentia cuiva, dar Cindy ma astepta deja langa masina. Cred ca voia sa ma certe pentru ce i-am facut lui Brett. Nu stiu de ce, dar simteam ca ea il place.
--Ei bine, esti aici de patru ore si deja schimbi totul. Cine te crezi ?
--Nu inteleg, am zis eu cu toate ca stiam tot ce se petrecea, ii lua apararea.
--Te faci ca nu intelegi. Lindsay si Brett, despre asta e vorba. Ce i-ai facut fratelui meu? I-ai stricat viata, s-a facut de ras in fata intregii scoli...
--FRATEEEE? Nici nu imi trecea prin cap, simteam o legatura intre ei, dar ASTA? Cred ca Cindy nu o sa fie la fel ca atunci cand am cunoscut-o, cel putin fata de mine. Am ingnorat-o in continuare, pana m-am enervat si i-am zis:
--A meritat-o. Ce mai vrei?
--A meritat sa fie umilit in fata intregii scoli? Sau a meritat un pumn in gura? Asculta, stiu ca nu e un inger, dar nimeni nu merita asta.
--Uite, trebuie sa plec .Dar ii voi cere scuze , daca ajuta la ceva.
--Mmm, ma gandeam ca daca te vei intalni cu sora lui putem uita totul.
Nu mai intelegeam nimic. Se ajuta de Brett ca sa obtina ceea ce vroia… Ce mai sora!! cum spunea Vanessa, face parte din V.I.P.
--Apropo, nu cred ca este cazul sa pleci. Mai avem doua ore si dupa antrenamente. Adica ai destul timp sa-l umilesti si sa-i furi prietena. Bine hai ca eu plec. Ne mai vedem, dulceata. Ce zici de diseara Mainstreet nr 15?
--Daca asa vrea Brett sa-mi cer scuze fie ce o fi.
M-am indreptat spre cantina. Lindsay plangea pe coridor. Venea spre mine
--Tu?
--Buna si tie Lindsay. Inteleg ca esti suparata pe mine, dar nu am facut decat sa-l apar pe acel baiat.
--Stiu, e inregula. Mersi, cel putin acum mi-am dat seama ce fel de persoana e. Brett mereu a vrut sa fie in centrul atentiei si iata ca a reusit, dar nu asa cum vroia el.
M-a imbratisat si m-a invitat sa stam impreuna la cantina, cum puteam refuza? Tot ce imi doream.
Dupa ore a urmat antrenamentul. Basket. Singurul mod de a ma relaxa dupa o zi ca aceasta, insa Brett a vrut sa imi strice buna dispozitie din timpul antrenamentului si a incercat sa ma loveasca cu mingea de cate ori a avut ocazia. Atat i-a trebuit, nu am luat atitudine, dar se pare ca antrenorul a vazut cat de agresiv e si a hotarat sa-l suspende o saptamana de la antrenamente. Acum era iar nervos pe mine, credea ca din cauza mea a fost suspendat, dar ce naibii, am vrut sa ma lovesc singur?
--Buna ratatule! Iti multumesc ca imi ruinezi viata! Dar oricand ti se poate intampla ceva! Cum ar fi dupa antrenament? O echipa intreaga sa te bata mar si sa te inchida in vestiarul fetelor… sau sa te agatam de perete dezbracat, rase ironic, suna amuzant nu?
--Cum spui tu, nu vreau sa ma bat cu tine. Cel putin unii dintre noi au mai multa minte decat un pui de gaina.
-- Ce spui tu, puisorule? Ti-e frica sa te bati, exact ca un pui de gaina. Bine macar ca recunosti ce esti.
Fetele au iesit de la vestiare si Lindsay veni spre mine .
--Ce spui tu, Brett, despre gaini? Aaa, te referi la pijamaua ta cu gaini, cea care ai primit-o de la parinti de ziua ta, nu?
-- Ne mai vedem noi fato! Nici nu stiu ce mi-a placut la tine. Om prost ce-am fost. A inceput sa mearga usor spre usa.
--Si inca mai esti! zise Lindsay amuzata.
--Mersi, i-am zis eu. Mi-ai luat apararea in fata fostului tau prieten, wow.
-- Am vazut ca se lua de tine si zicea ceva de gaini si mi-am amintit ce pijama avea. Trebuie sa o vezi.
--Cu siguranta.
--Stii, el nu a fost intotdeauna asa. Tu esti de vina, zise ea pe un ton foarte calm.
--Eu ? am intrebat mirat…
--Da. Se simte amenintat de tine, ca-i poti lua locul. Mai frumos, mai puternic, mai talentat. Pana si pe mine m-ai intimidat.
--Serios? Inrosisem... Dar de ce? Si atunci de ce nu-i iei apararea? De ce nu te comporti ca el? De ce nu-l sprijini?
--Aha, deci accepti ca esti mai frumos si mai talentat ca el, nu? rase ea. Ei bine, el face eforturi prea mari pentru asta. Vrea sa te ruineze, de cand te-a vazut a stiut ca esti un pericol. Si acum ca ma ai pe mine de partea ta…
De obicei oamenii erau atrasi de mine, dar mai multi simteau pericolul cand eram langa ei. Ei bine Brett are simturile foarte bune.
--Te am?
--Mmmm, acum fie ca vreau fie ca nu, trebuie sa te ajut. Te-am aparat acum, te apar mereu. Si in plus cred ca te plac…
--Stai, mai aparat? I-ai zis doua cuvinte si gata suntem legati pe viata? Cred ca imi convine… mai ales partea cu placutul. Daca o sa te certi vreodata cu o majoreta pe pampoane sau cine stie pe ce, promit ca o sa te ajut. Daca vrei facem si o potera si o fugarim prin tot orasul. Dar nu cred ca daca ii vei da un pumn in fata ar rezolva mare lucru, in plus ti-ai putea rupe o unghie.
--Stii ce am vrut sa spun prin aparat. ll stiu mai bine ca oricine, nu ca i-as putea tabaci fundul cum ai putea tu sa o faci.
--Aha !Pai , asa mai merge.
--Lindsay, hai sa mergem! o striga una din majorete. Cred ca numele ei era Milly. Era o prietena foarte buna pentru Lindsay.
Acum ca toti au plecat, era randul meu sa plec. Am pornit masina si am dat drumul la radio, melodia mea preferata. Nimic nu ma putea linisti acum mai mult ca FUNHOUSE, dar telefonul meu a inceput sa sune. Era Cindy…
--Hei dulceata, ce faci?
--Buna si tie Cindy. Asculta, sunt in trafic acum. Trebuie sa inchid.
--Bine, dar nu uita astazi Mainstreet nr 15 la 7. Pa.
Cum? Acum ca am aflat intentiile lui Brett nu puteam printr-o intalnire cu sora lui sa linistesc apele si daca vrea razboi, razboi sa fie. Cel putin asa ma voi apropia mai mult de Lindsay. Am incercat sa o sun pe Cindy, dar telefonul ei era inchis. Stia ce voiam sa fac. Bine voi merge sa ma intalnesc cu ea, dar nu este o intalnire si Lindsay nu va afla niciodata despre asta. Dar acum problema mea era cum voi ajunge acolo? Voi lua un taxi.

2.Razbunare
La ora 6:45 m-am urcat intr-un taxi. Urma sa ma intalnesc cu ea, doar ca sa clarific lucrurile.
Taxiul a stationat. Am platit 3 dolari pentru drum. Pe drum taximetristul avea o figura deprimata si imi spunea in continuu ca ii pare rau. Nu am inteles ce vroia sa spuna, poate era vreo boala de-a taximetristilor sau acesta voia maine sa-si dea demisia si a hotarat sa-si batjocoreasca clientii astazi. Nu puteam stii. Ma gandeam la ce mi-a pregatit Cindy. Nu vroiam sa fie ceva scump, daca ma placea nu voiam sa-i ranesc sentimentele. Dar eu o placeam pe Lindsay sau poate chiar mai mult, poate o iubeam...
Cand am coborat din masina l-am auzit pe sofer spunandu-mi « condoleante », oare atat de mult s-a ticnit lumea din ziua de azi? Nuuu, nu se poate. Mainstreet 15 era adresa unui cimitir, ce prostie! Cindy crede ca ma va speria cu asta? Mai bine plec acum… sau poate ca trebuie sa o infrunt si pe ea. Imi pare rau ca l-am crezut nebun pe bietul taximetrist, nu a murit nimeni inca, inca. Dar cand o sa o gasesc pe Cindy… O, deja simt miros de coliva, yummy. Glumesc bineinteles, dar oricum o sa o rasplatesc cum se cuvine pentru efortul ei de a ma speria .
Cimitirul avea gardul de trei ori mai mare decat inaltimea mea. Am intrat pe usa larg deschisa. Pacat ca Cindy nu mi-a zis aleea pe care vrea sa ne intalnim. Daca tot aveam sa particip la gluma ei hai sa pun sare pe rana. Am rupt cativa trandafiri de pe margina aleei. O silueta se vedea in ceata, nu parea corpul unei femei ci al unui barbat.
--Surpriza! zise o voce cunoscuta. O nu, era Brett. Pijama cu gaini, nu? bine ca mi-a zis Cindy de planurile ei cu tine inainte sa ma gandesc la o razbunare mai buna. Nici nu ma gandeam ca voia sa iti dea intalnire aici. Ce sora, seamana cu mine nu?
--Brett , inafara de faptul ca te consider un psihopat cu care imi e si frica sa vorbesc, pot sa te intreb ceva? Ce ai de gand sa faci aici? Sa ma ingropi de viu? Sa ne batem pe morminte? Stii ca o sa te bat oricum la ce vrei tu.
--Pe asta sa o mai vedem. Stai un pic acolo, ma intorc sa iti arat ceva.
A iesit pe usa cimitirului si a inchis-o. Doar nu avea de gand sa ma inchida, nu? Sau poate ca da. Doamne ce psihopat. M-as fi putut catara pe gard in doua secunde, dar am vrut sa aud daca are ceva de zis « prin gard ».
--Brett, crezi ca daca m-ai inchis aici rezolvi ceva? Maine o sa vina cineva aici.
--Mda, dar macar scap de tine o zi. Nu o sa te vad la scoala.
--Bine cum vrei tu. I-am auzit pasii, in doua minute am si plonjat peste gard fara sa mi se ridice nici un fir de par. Daca vrea sa facem al 3-lea Razboi Mondial sunt de acord, hai sa jucam dur.
Am sunat la o statie de taxi. Dupa doua minute, Brett a venit dupa colt.
--Stiam eu. Stiam ca nu esti de-al nostru.
--Poftim ?
--Ai sarit un gard de 6 metri si vrei sa spui ca esti doar un tip de 16 ani, nu?
--Aaa, asta. Credeam ca ti-ai dat seama .M-am hotarat sa-l mint, sa-i fac jocul, sa-i fac pe plac. Pai mama mea e extraterestra, stii tu. Brovallen, un lan de porumb, nave spatiale, nu cred ca trebuie sa continui…
--Adica tatal tau s-a cuplat cu o tipa extrateresta?
--Aha, stiam ca o sa-l speri si nu o sa ma batjocureasca.
--Cool.
--Ce nu ti-e frica?
--Nu, de ce mi-ar fi? Aaa, asta nu conteaza. Ei bine, vrei sa fim prieteni sau ceva de genu? Da’ sa nu ma marchezi pe burta, s-ar speria sor-mea.
Am ramas socat, de ce ar fi el interesat de asta? Nu ar fi trebuit sa fie socat sau ceva de genul acesta? Vrea sa fim prieteni?
--Ce, vrei sa fim prieteni? Nu esti speriat?!
--Ba da omule, doar un pic, dar este cool sa ai un prieten extraterestru.
--Semiextraterestru, l-am corectat eu.
--Corect, cu atat mai interesant. Rodul iubirii dintre un om si un extraterestru.
--Bine, atunci prieteni!
Nu imi venea sa cred, eu si Brett Pegason prieteni!Daca ar auzi Lindsay asta ar rade. Poate Brett a facut asta ca sa evite rivalitatea cu un tip ca mine. Si de ce spuneam intr-una « asta »? Suna un pic ciudat sa-i spun pe nume, PRIETENIA MEA CU BRETT.
--Dar promiti ca nu mai spui nimanui?
--Bineinteles, jur pe…pe…pe…sor-mea, spunea el incepand sa rada.
--Nu e nevoie sa faci asta!
--Stiu si in plus, nu m-ar crede nimeni!
--La asta nu m-am gandit.
--Esti cam incet, pentru un extraterestru!
--Aha, am zis eu amuzat.
--Hei, vrei sa vii la mine? Am niste jocuri cu extraterestri pe calculator si sunt intr-o limba ciudata, tu trebuie sa o stii.
--Desigur, am ras.
--Ei bine… mai am si o piscina in spate.
--Suna din ce in ce mai interesant.
--Si o sora care abia asteapta sa te vada, si regreta ca mi-a spus de intalnire…
--Aaaa…
--Care poate sa astepte, adauga el.
--Asa mai merge.
A fost cea mai tare noapte din viata mea. Ei bine, am baut destul de mult astfel incat dimineata cand m-am sculat eram pe bancheta din spate a unei masini.
--Unde sunt? am intrebat.
--In masina mea, asteptam sa te trezesti, spuse Brett.Ai cam baut ieri si din cauza ca te-ai trezit prea tarziu am cam chiulit la franceza…
--Pff…, a doua mea zi de scoala si am si chiulit.
--Am rezolvat asta, mama ta a avut niste probleme de sanatate si ai fost nevoit sa stai cu ea noaptea trecuta. De parca ar putea pati ceva, spuse el foarte incet.
--Mersi omule, raman dator .
--Hei, eu sunt dator ca ti-am dat sa bei.Un extraterestru betiv, cine ar fi crezut? zise el amuzat.
--Semiextraterestru.
--Greseala mea!
--Ce ore avem dupa?
--Mmm, mate. Domnul Kingley e un tampit, cu cateva maruntisuri il duci de nas.
--Mita?
--Da, asa se face aici. Daca vrei sa castigi increderea cuiva, bani. Asta nu se aplica si in cazul tau, se pare ca lumea te place, se simt atrasi de tine.
--Banuiam eu.
--Cum asa?
--Pai nimic, cu toate ca vin de la tara am fost tratat destul de bine.
--Asta pentru ca ai fost singurul care a avut tupeul si curajul sa ma infrunte, zise el mandru.
--Hai sa terminam cu toata vorbaraia si sa mergem la mate.
--Ce, esti grabit sa-mi vezi prietena?
Ce puteam sa-i zic? Da sigur si dupa m-as fi ales cu un pumn in fata , oricat de extraterestru s-ar fi presupus ca sunt.
--O poti lua pe Lindsay. Nu o mai vreau, zise el ferm. Te place, nu o pot convinge sa fie cu mine.
--Brett, stai calm, o stiu doar de o zi. Voi sunteti impreuna de… De cat timp sunteti impreuna?
--Doi ani .
--WOW! Si vin aici de o zi si iti stric relatia de doi ani. Cred ca glumesti.
--Doi ani in care am inselato in fiecare zi. Si mi-a dat ultimatumul inainte sa vii tu aici. Stii tu am avut o vara intreaga de stat impreuna. E o fata foarte de treaba .
--Stiu.
--Ei bine, martianule, cred ca este randul tau sa-ti incerci norocul.
--Mersi.
Si asa a trecut o luna sau doua. Cine poate tine cont de ele cand te distrezi asa de bine?Nimic nu m-a marcat prea mult in acest timp plin de petreceri. Dar intr-o zi de noiembrie, Lindsay m-a invitat la ziua ei .
--Hei, tipule!
--Hei, Lindsay!
--Stii duminica dau o petrecere. E ziua mea.
--Dragut. Si vrei sa ma inviti?
--Nuuu. Vreau sa te tin cat mai departe de casa mea ca sa pot sa dau cea mai mare petrecere fara ca tipul ala ciudat sa bea tot si sa-mi sperie parintii… spuse ea dandu-si ochii peste cap, era ataaat de frumoasa.
--Aaaa, bine te inteleg, dar nu stiam ca sunt asa o spaima a petrecerilor. Ar trebui sa imi revizuiesc comportamentul, macar sa nu imi pierd toti prieteni.
--Off baieteee… Duminica la 6 jumate la mine acasa .
--Pana la urma ma inviti?! Nu iti e frica ca o sa iti speri parintii si prietenii?
--Parintii mei nu sunt acasa, prostutule! Dar oricum, ia-o mai incet cu bautura, poate te imbolnavesti.
--Mersi ca imi porti de grija. Asa si…ce vrei de ziua ta?
--Un castel din aur, spuse ea pe un ton amuzat. La zilele noastre de nastere nu se prea primesc cadouri…De cand imi fac ziua cu cei din clasa nu am primit nimic pe langa cadourile de la parinti.
--Anul acesta totul o sa se schimbe, sau cel putin o sa primesti doua cadouri.
--Trei, parintii mei nu mai sunt impreuna de doi ani si nu imi mai cumpara nici cadouri impreuna.
--Trist, dar macar in acest caz faci rost de mai multe cadouri.
--Mda, m-am obisnuit demult cu ideea. E mai bine asa, in loc sa se certe in fiecare zi si cel putin acum sunt amandoi fericiti.
--Si tu cu care din ei stai?
--Cu niciunul. Mama a vrut sa incerce altceva, altceva nu ca a vrut sa scape de tata si nu s-a saturat sa aibe un copil caruia sa-i tina de grija. S-a saturat ca nimeni sa nu fie multumit de ea.
--Si tatal tau?
--Tata lucreaza in Germania de anul trecut, e inginer.
--Si cu toate astea ei inca iti trimit cadouri?
--Mama, da. Cred ca vrea sa spuna prin asta ca nu m-a uitat, dar tot o iubesc, stiu de ce a plecat, uneori pot fi foarte stresanta.
--Nu spune asta. E vina ei, ea te-a parasit!
--Asta crede si ea din ce am inteles eu…s-a saturat de viata pe care a dus-o pana acum si vrea sa isi repare greseala…
--Mda, greseala ca te-a lasat singura…nu?
--Nu. Ea a plecat fiindca nimeni nu era fericit si nici macar ea nu era multumita, crede ca poate face pe cineva fericit acolo unde e acum.
--Si mai ma rog, unde e?
--Los Angeles. Are un prieten de 25 de ani si sunt fericiti…
--Stai un pic ai zis 25 de ani?! Mama ta nu ar trebui sa aibe vreo 40?
--Nu chiar, vezi tu, mama avea 17 ani cand eu m-am nascut, deci acum are 33.
--Wow , acum inteleg de ce a plecat… Si tatal tau cati ani are ?
--40.
--Adica mama ta la 17 ani era cu un baiat de 24? Grozav. Bunicii tai nu i-au zis nimic?
--Nu au stiut. Cand au aflat ca mama e insarcinata au pus-o sa se marite cu tata, chiar daca ea nu-l mai iubea cand au aflat bunicii. A fost ca o aventura de o vara, ceva trecator.
--Nu prea cred asta. Puteau sa divorteze cand erai tu mai mica.
--Da, dar nu au facuto. Tata mereu a iubit-o si decizia mamei de a pleca a fost una spontana. Eu am trecut peste moment si tata la fel. Acum o lasam sa-si traiasca viata.
--Aha si tu ai stat cu tatal tau pana anul trecut cand el si-a gasit de lucru in Germania, nu? El de ce a plecat stiind ca te-a lasat singura?
--Vezi tu, tata a plecat ca sa stranga bani de facultate pentru mine. Adica vrea sa fac facultatea in Franta, la Sorbona.
--Inteleg…Si tu cu cine locuiesti?
--Eu? Singura… Da’ nu inteleg ce e cu intrebarile astea, spuse ea razand.
--Pai, credeam ca imi cunosc prietenii, dar nu aveam nici cea mai mica idee.
--Ei bine, acum ai.
Clopotelul de intrare a sunat si ne-am asezat in banci.

3.MEDALIONUL

Era primul an in care Vanessa era invitata la ziua de nastere a lui Lindsay. Asta pare destul de ciudat, mereu am crezut ca V. este o fire sociabila si are multi prieteni, dar unii zic ca acum a devenit populara datorita mie…Complimentele si popularitatea au inceput sa mi se urce la cap, mi-au atras atentia multi prieteni vechi, dar totusi imi place, parca as fi fost facut pentru aceasta lume. Toti imi spun ca ma incadrez perfect in acest tablou cu liceul de elita, altii imi spun ca deja sunt prea fitos pentru ei. Nici eu nu mai stiu ce sa cred despre mine. Ce e sigur, e faptul ca sunt indragostit de EA si ca prietenia mea cu Brett nu e ceva prea serios, el ma crede extraterestru, cum ar putea fi asa ceva serios…Dar cred ca accepta asta doar ca sa nu se simta amenintat de mine asa ca mai bine prieten decat dusman…corect? Dar totusi ne-am imprietenit destul de tare, n-am mers la nici o petrecere unul fara celalalt si ce e de mirare e faptul ca eu si cu Cindy suntem prieteni. Asta e destul de ciudat, nu? Mai ciudat e faptul ca tot acest cerc de persoane se va aduna duminica…eu, Lindsay, Vanessa, Cindy si Brett. Si problema nu este ca ei sunt prietenii mei si ca vor fi acolo, problema este ca nu se inteleg prea bine intre ei. Lindsay si Brett inca se ciondanesc, Lindsay l-a invitat pe Brett la ziua ei numai datorita mie, iar prietenia ei cu Cindy s-a cam stins de cand cu certurile dintre ei trei. Iar Brett si Cindy nu o sufera pe Vanessa, spun ca nu merita sa intre in grupul celor importanti. Oare voi pica eu la mijloc? Si de ce isi face Lindsay ziua duminica? Cel putin eu unul nu o sa imi revin dupa petrecere pana luni…dar ia stai, luni avem primele trei ore cu Pegason asa ca nu o sa ne simta lipsa daca nu ajungem la ore.
Eu si cu Vanessa am hotarat sa-i luam impreuna un cadou lui Lindsay. Am cotrobait toate magazinele cu haine si nu am gasit nimic din ce sa nu aiba… dupa ce ne-am dat batuti, am coborat scarile mallului si ne-am oprit pe o banca. Acolo, o batranica avea o taraba cu antichitati.
--Buna ziua! Doriti sa cumparati ceva de la mine? Pentru o persoana speciala?
--Mda … ceva de genu. Pentru o colega.
--Aaa … spune-mi ceva despre caracterul ei ca sa stiu ce iti pot oferi.
--Pai… este o fata sensibila, simpatica… parintii ei sunt divortati.
--Am exact ce-i trebuie, un medalion de alungat visele rele, spiritele rele si tot ce tine de rau.
--Cum ne dam seama daca functioneaza?
--Pai… uite, daca ti-l pui la gat si se inroseste inseamna ca nu esti in pericol, daca se innegreste inseamna ca ceva rau ii sta in cale si medalionul incearca sa blocheze sursa. Sa vi-l arat. Culoarea initiala este galben cand il pui la gatul cuiva trebuie sa-si schimbe culoarea.
--Dati-mi-l sa-l incerc, zise Vanessa nerabdatoare.
--Poftim!
Vanessa isi puse medalionul la gat. Incepuse sa se innegreasca, care era pericolul? Probabil batrana aceasta!
--Ciudat, nu imi amintesc sa fi fost ceva in ne-nregula cand l-am aratat ultimei persone, zise batrana. Ia, incearca-l si tu baiete!
Mi l-am prins si eu la gat. La mine s-a intamplat ceva si mai ciudat, nu s-a innegrit, nici nu s-a inrosit, macar. A ramas la culoarea initiala, la un galben aprins.
--Nu mi s-a mai intamplat asa ceva niciodata! Pe oameni niciodata nu a fost galben, doar daca… tu nu …
--Baba asta cred ca glumeste, nu merge lantul ei prost de doi bani si vrea sa ne pacaleasca sa-l cumparam . Hai sa plecam de aici, zise V.
--Stai, nu pleca cu baiatul !
--Doamne, femeia asta chiar o tine intr-una?! Medalionul acela al ei chiar nu functioneaza.
--Ma sperie, totusi ideea, am zis eu pe un ton nelinistit.
--Poftim? Cum se poate asa ceva, adica batrana aceea sugereaza ca tu nu esti om. Tu o crezi? Hai sa fim seriosi, vrea doar sa-si vanda marfa.
Totusi Vanessa nu stia totul despre mine si asta imi dadea de gandit. Daca ar fi stiut i-ar fi dat si ei de gandit ce a spus batrana. Daca ar fi fost Brett cu mine ar fi zis « wow…mi-ai demonstrat inca o data ca nu faci parte din cei normali ». Poate nu fac parte din cei normali pentru ca sunt mult mai puternic si mai rapid decat ceilalti, pot sa inteleg mai repede ce vor sa-mi spuna oamenii, le inteleg mai usor sentimentele si durerile si sunt si mai destept, dar asta nu inseamna ca nu sunt om. Mereu am fost mai special, poate din aceasta cauza medalionul nu a functionat si poate de aceea s-a intunecat si medalionul la gatul Vanessei, din cauza mea. Daca functioneaza as face orice sa o protejez pe Lindsay cu el, dar poate ea isi va pune semne de intrebare ca mereu cand voi fi langa ea medalionul va fi negru. Aaa… gata! Ii spun sa se culce seara cu el la gat ca sa o pazeasca de visele rele, iar ziua nu trebuie sa-l poarte.
--Vanessa… ! asteapta-ma doua minute! Ma duc pana la baie
--Bine. Te astept aici.
Am luat-o la fuga cat de repede am putut, in speranta ca Vanessa nu a observat unde m-am dus. M-am dus la taraba femeii ca sa cumpar medalionul.
--Deci pana la urma tot la mine te intorci. Ce mai doresti acum?
--Vreau sa cumpar medalionul!
--Asta nu se poate.
--Poftim?! De ce , nu ?
--Fiindca nu esti persoana potrivita careia sa i-l vand.
--De ce nu?
--Fiindca amandoi stim ce esti.
--Ei bine, eu unul nu stiu, dar ma faci din ce in ce mai curios.
--Aaa? Trebuie sa iti arat ceva.
Isi puse si ea la randul ei medalionul la gat si surpriza: si la ea tot galben arata. Dar oare ce insemna asta?
--Si ce inseamna asta? Ca nu esti om? am intrebat eu.
--Mmm,nu tocmai asta sau poate ca da. Suntem mai speciali decat ei, sa tii minte asta.
--Nu stiu daca iti dai seama, dar eu sunt intr-o bezna totala.
--Cati ani ai?
--16, in martie implinesc 17.
--Aha si cresti mai repede decat altii, corect?
--Mda, intr-un fel.
--Pari si destul de frumos. Si totusi… sa-ti spun secretul meu?
--Asta tot astept…
--Bunica mea a fost o vrajitoare. Asupra fiintelor supranaturale acest medalion nu are niciun efect, dar asupra persoanelor din jurul lor are efect, dupa cate ai observat si tu acum cateva minute pe prietena ta.
--Si ce vrei sa insinuezi prin faptul ca « par destul de frumos »?
--Vezi tu, eu nu am legaturi prea mari cu vrajitoria, dar medalionul tot nu are efect asupra mea. Intelegi ce vreau sa spun?
--Vrei sa spui ca este probabil ca una din rudele mele sa aibe vreo legatura cu acest « paranormal »?
--Da, intelegi mai multe decat credeam.
--Asta este absolut imposibil. Eu vin dintr-un satuc, Brovallen, si acolo nu prea se intampla lucruri iesite din comun, va asigur. Parintii mei sunt niste oameni normali, fermieri, insa de mic m-au obisnuit cu faptul ca eu sunt « special », sensul nu l-am inteles prea bine, dar stiu ca pot face mai multe lucruri decat pot face ceilalti copii de varsta mea. Sunt mai puternic, mai rapid, mai inteligent si pot sa imi dau seama repede ce se intampla cu sentimentele oamenilor.
--Da! si pe deasupra si frumusetea. Nu stiu exact ce e cu tine, dar iti pot spune un singur lucru. Da, iti voi da medalionul si sa stii ca atunci cand esti in mare pericol se va innegri foarte tare si iti va arata anumite scene ce se vor intampla.
--Adica poate sa functioneze si pe mine?
--Da doar cand esti in mare pericol, in rest va fi galben, ca pana acum.
--Si cum “imi va arata anumite scene”?
--Vei avea niste imagini in minte.
--Da, deci il iau. Cat costa?
--Nu costa nimic, am o presimtire ca vei intra intr-un mare bucluc asa ca vei avea nevoie de el.
--Multumesc mult. La revedere.
--Ai grija de tine.

4.Discutii interminabile
M-am intors la Vanessa care ma astepta cu mana pe ceas. Oare cat timp trecuse? Mie nu mi s-a parut ca a trecut prea mult…
--Mda … cat ai stat la baie, omule?
--Aaa … putin, am zis eu fluierand.
--Putin insemnand o jumatate de ora, nu? Era coada la biletele pentru toaleta? Aaa... stai la toaleta nu se vand bilete, am uitat!! Sau probabil te-ai ratacit in mallu asta asa mare… corect?
--M-am intalnit cu un prieten…
--Aha … atunci e in regula. Si ce ai in punga aia?
--Nimic… am zis eu fluierand din nou.
--Cum nimic? Cari o punga pur si simplul de dragul de-a o cara? Sau ti-a dat prietenul tau un cadou? Mi se pare mie sau tu ma cam minti… Si din cate stiu eu, baia baietilor nu este in directia din care vii tu...
--Ah! M-am intalnit cu prietenul meu si am mers la un suc!
--Mda si eu m-am nascut poimarti, zise ea razand. Da ce tot ascunzi tu acolo in punga?
--Nimic… cum ti-am zis.
--Ia stai un pic…nu e cumva medalionul de la baba aceea nebuna care zicea ca nu esti om?
--Ba da…nu pot sa te mint. L-am luat ca sa ies in evidenta … sunt iesit din comun... adica toti sunt la fel , eu sunt diferit...
--Doamne!Ai stat prea mult pe langa Brett, copilule! Traieste-ti viata!
Cat de usor am scapat, Vanessa intra repede la banuieli, dar este si foarte credula. Nu imi place sa mint, da’ nu pot sa ma compromit si sa-i spun ca pot sa alerg cu 100 km/h si ca pot sa ridic masini…corect?Atunci ori ar spune ca sunt un demon in persoana, ori ca sunt nebun la cap, ori ca viseaza ea. Asa ca mai bine o mint … Dar ce voi face cu medalionul? Initial voiam sa i-l dau lui Lindsay, dar batrana a zis ca o sa am nevoie de el … Mai bine i-l dau ei … are mai multa nevoie sa fie aparata de cosmaruri decat mine …
Am continuat sa caut prin magazine alaturi de V., in cele din urma am hotarat sa-i luam un tricou personalizat pe care erau desenate niste pampoane de majoreta; si i-am mai cumparat o pereche de cercei de lemn, pareau destul de draguti, eu i-am ales. Vanessa nu se prea pricepe la cadouri, dar stie sa mentina o discutie si dupa cum am observat stie sa te traga de limba, insa cu toate astea e o prietena de incredere.

5.Petrecerea
Am ajuns mai repede la petrecerea lui Lindsay, chiar inainte sa inceapa fiindca ea ne-a chemat sa o ajutam cu decoratiunile, nu ca ar fi contat foarte tare, dar Lindsay este copilaroasa si crede ca o petrecere nu este petrecere fara baloane. Atmosfera nu era foarte calda, ea era destul de suparata din cauza faptului ca parintii ei nu au sunat-o de ziua ei si nici cadouri nu a primit asa ca mi-am propus sa-i dau eu medalionul inainte, ca sa i treaca supararea si sa fie mai vesela.
--Lindsay… Uite un cadou din partea mea. E un medalion… cand ai probleme el se innegreste si incearca sa iti opreasca supararile, iar daca totul este bine se va inrosi. Sa speram ca o sa isi faca efectul si nu o sa mai fi suparata.
--Vai Alex... Chiar nu trebuia…adica voi cate cadouri mi-ati mai luat? Nu am mai primit atatea niciodata…Si multumesc mult. Vrei sa mi-l pui?
--Desigur.
Medalionul era facut dintr-un diamant foarte delicat si venea splendid pe gatul ei.
--Multumesc mult! Hai sa te pup!
Nu am ezitat si in loc de clasicul pupic pe obraji am incercat s-o sarut si am reusit, ea nu s-a impotrivit. A fost primul meu sarut dar a parut de parca eram mai experimentat decat lasam sa se creada. Biata V. se uita la mine, am citit expresia de pe fata ei… MA PLACEA, doamneee. Ca sa punem sare pe rana in momentul acela au intrat Brett, Cindy si Milly. Credeam ca Lindsay o sa tresalte si o sa zica « ce am facut? » dar nu a fost asa a mai asteptat cateva clipe sa ne terminam momentul. A fost cel mai placut sentiment trait. Brett a incercat sa se amuze de noi…
--Asa deci, petrecerea a inceput fara mine! Fir-ar mereu pierd ce e mai interesant!
Am luat-o pe Lindsay de mana si ea i-a raspuns la comentariu lui Brett:
--Asta e… dar acesta a fost doar inceputul petrecerea continua, nu-i asa Alex ?
Mi-am trecut mana prin parul ei si nu am ezitat sa nu o sarut pe crestetul capului. Ma uitam la biata V., era cu lacrimi in ochi si ne urmarea ca si cand am fi fost intr-o telenovela care se difuza la televizor. Ma uitam la medalionul de la gatul lui Lindsay, se inrosise. Era posibil?! Un neom ca mine sa aduca fericirea in sufletul cuiva? Sau poate Lindsay era doar fericita ca l-a facut pe Brett gelos… ? Cred ca a doua varianta a fost cea adevarata... daca era fericita datorita mie probabil medalionul s-ar fi innegrit in asa fel incat ar fi trosnit in mii de bucatele. Deci am aflat ce gandea ea… vroia razbunare, dar poate… ma si placea. Nu aveam de unde sa stiu eu toate astea, dar prietena ei, Milly, stia sau urma sa o intrebe, asa ca nu era greu sa afli adevarul de pe fata ei.
Au venit si restul invitatiilor si totul a decurs bine… Toti au aflat ca eu si cu Lindsay ne-am sarutat… Mi-am propus sa o scot pe terasa si sa o intreb direct ce crede despre mine.
--Linds, vreau sa fiu destul de direct… Tu ma placi?
--Cum sa nu Alex... tu esti cel mai bun prieten al meu cum sa nu te plac…
--Stii la ce ma refer… sarutul acela a insemnat ceva pentru tine?
--Mmm, inafara de frecarea unor buze si de faptul ca te plac, nimic in plus, deci putem spune ca a fost nesemnificativ.
--Vai, dar ce glumeata esti tu, am zis eu razand. Credeam ca faci toate astea numai ca sa-i arati lui Brett ca nu-l placi si sa-l faci gelos.
--WOW! Chiar nu ma asteptam ca tu sa crezi asta despre mine… Eu nu sunt o fata gen Cindy doll.
--Stiu, de asta ma si temeam, sa nu devii asa!
--Cum sa fac asta tocmai baiatului care mi-a oferit cel mai frumos cadou?
--Deci chiar ti-a placut medalionul?
--Nu de medalion e vorba... de faptul ca suntem impreuna.
--Suntem? Adica DA suntem... Chiar suntem?
--Pai eu te plac... tu ma placi... ce a mai ramas de facut?
--Aaa… sa sufli in lumanari, prostuto, e ziua ta... Aratam cu degetul spre cei din casa care au aprins lumanarile de la tort si o asteptau pe Lindsay sa le stinga.
Am intrat in camera, iar petrecerea a continuat… Nu am avut ocazia sa mai vorbesc cu ea, toata lumea statea pe capul ei si nu am vrut ca si discutia cu mine sa fie stresanta. Eu cu Vanessa am stat mai retrasi de restul lumii, nu ca as fi vrut ca lumea sa nu ma observe dupa ce se intamplase la inceputul petrecerii, dar asa era mai bine. Cindy si Brett nu au schimbat mai mult de doua cuvinte cu mine toata seara, pentru simplul motiv ca ei nu o suporta pe V.; si in caz ca ar fi stat mai mult cu noi era foarte posibil sa iasa scantei si nu as fi lasat-o pe V. de izbeliste pentru un tip care ma crede extraterestru, chiar daca este cel mai bun prieten al meu. Vanessa a fost destul de suparata din momentul in care eu am sarutat-o pe Lindsay, dar asta este, am incercat sa o inveselesc. Deci va dati seama ca pentru mine restul petrecerii nu a fost un succes remarcabil: plictisit, retras de restul invitatilor, departe de Lindsay. Nici ca se putea mai bine de atat…dar macar aveam siguranta ca ea ma place si desigur si eu o plac, sau chiar mai mult de atat. Am mers pana la ea si am intrebat-o daca vrea sa danseze…
--Mmm… pari un pic cam furata de peisaj vrei sa dansam?
--Ahh, credeam ca nu ma mai intrebi. Petrecerea asta este foarte plictisitoare, nu?
--Nu chiar …
--Aha deci este! zise ea amuzata.
--Ii trebuie un element surpriza …
--Cum ar fi?
--Sa zicem un foc de tabara?
--Vorbesti serios? Ar fi super!... si putem sta in jurul focului in timp ce tu ne canti ceva la chitara …
--Iaaa, stai un pic. De unde stii tu ca eu cant la chitara?
--Banuiam…
--Cum asa?
--Pai esti destul de dragut… baietii care canta la chitara sunt deobicei draguti.
--Hmm…
--Bine, bine! Miercuri ma uitam dupa tine pe hol si am vazut ca ai intrat in sala de repetitii …
--Aha, asta explica totul. Baieti frumosi, ha? Nu vroiai sa zici ca ma spionezi, nu?
--Eu sa te spionez, pe tine? Cred ca glumesti, vroiam sa te intreb daca imi dai tema la mate… stii tu… eu nu sunt asa tocilara ca tine incat sa mi-o fac…
--Mda, sunt asa de tocilar incat vin miercuri cu cartile de mate dupa mine corect? Miercuri cand nici nu avem mate!
--A! Greseala mea, vroiam sa spun tema la engleza…
--Daca nu ma insel eu, nu am avut niciodata tema la engleza.
--Mda bine… daca zici tu.
--Hai, nu e asa de greu sa recunosti ca ma cautai pe mine, nu ca m-ai fi urmarit asa cum este cel mai probabil.
--Bine... te observam in cadrul tau natural, rase ea.
--Ah, deci eu sunt animal, nu? Traiesc in natura? Pai in acest cadru natural te afli si tu…
--Bine suntem doua veverite. OK?
--Mie imi convine. Chip and Dale.
--Da, tu esti ala cu gura mai mare...
--Cum asa?
--Adica … vorbesti intr-una.
--A, deci nu iti place. Ok atunci, nu mai vorbesc.
--Stai, nu am zis ca nu imi place, asta. Eu am zis doar adevarul. Sincer chiar imi place asta… esti foarte amuzant si niciodata nu ma satur sa vorbesc cu tine.
--Serios? Se vede.
--Nu inteleg!
--Uita-te la ceas, vorbim de jumatate de ora.
--Oo doamne…! mai avem timp pentru focul de tabara?
--Nu stiu despre ei … dar eu am tot timpul din lume .
--Atunci ii dam afara?
--Ii mai lasam un pic sa se distreze. Ce zici?
--Bine, de acord .
--S-au distrat cam mult nu-i asa? Ar fi cazul sa intervenim, nu ?
--Credeam ca nu ma mai intrebi… Ar trebui sa le spun ca iti e rau si sa plecam cu totii acasa.
--Pai si pleci?
--Nu, prostuto, doar o duc pe Vanessa acasa sa nu intre la banuieli.
--Sau poti pur si simplu sa-i spui ca vrei sa mai ramai.
--Daa, ca sa te ajut cu tema la mate.
--Glumesti?! Vrei sa rada toti de mine? Tema la mate, nu?
--Bine… scuza-ma ca nu stiu sa mint original...
--Cat e ceasu?
--3 fara 20 .
--Cat de repede a trecut timpul. Macar te-ai distrat?
--Pai… in timpul in care te vedeam ca stateai cu toata lumea mai putin cu mine, nu. Nu m-am distrat! Dar acum, da. Si momentul acela… de la inceput a fost si mai si…
--Aha! Deci asta era! Bine, deci mai ai nevoie de unul din aceste momente ca sa ai curajul sa-i dai pe toti afara, atunci te pot ajuta.
Nu stiu cum s-a ajuns din nou la asta, dar nu am ezitat si am incercat sa o las pe ea sa faca pasul inainte si sa nu incerc sa ma reped la ea. Am lasat totul in voia sortii. Nu imi pasa de restul invitatilor care tocmai ne priveau, imi pasa doar de mine si de ea. Ii simteam suflarea pe buze. Si iar s-a intamplat. Al doilea sarut in toata viata mea. Probabil s-ar fi intamplat mai devreme, dar cum nici nu am cunoscut prea multe fete inainte… in afara de vecinele mele din Brovallen si cateva din colegele de la liceu (din care… nici nu aveai ce sa alegi). Acum era o viata noua pentru mine… un nou inceput.
Nici nu a fost prea mare nevoie sa incerc sa-i izgonesc pe invitati din casa ca deja au inceput sa plece unul cate unul. Vanessa tragea de mine sa plecam, dar i-am zis fara nicio ezitare ca raman.
Am facut un foc in spatele casei. Afara era destul de frig, de altfel era noiembrie.Lindsay voia sa-i cant la chitara, dar era imposibil din moment ce nu aveam asa ceva in apropiere.Insa ea a venit la mine cu o chitara ce apartinea bunicului ei.M-am asezat in fata ei si am dat drumul la corzi.Se incalzea cu suntele iesite din chitara , se observa clar surasul gingas de pe buzele ei.Era ca si cand soarele rasarise in mijlocul noptii.Nu ma mai interesa chitara in acel moment,nici nu mai stiam cum ma cheama.Ochii mei erau atintiti asupra lui Lindsay care ma privea cu incantare.Imi alunecau degetele lin pe corzi si ei ii placea.S-a apropiat de mine ca sa observe mai bine jocul mainilor mele.Si-a pus capul de umarul meu si asculta cu foarte mare atentie cantecul.Dupa cate ma asteptam a adormit pe umarul meu, am luat-o in brate si am dus-o pana sus in camera ei.Am vrut sa ies usor pe usa , insa Lindsay a tresarit si mi-a zis sa nu ies.
--Te rog, nu pleca ! Mai ramai…
--E tarziu ! In cateva ore incepem orele...
--O sa plecam impreuna... Haide!
--Bine … daca insisti.Vezi, inca un cadou pentru ziua ta.
--Da, il primesc cu mare placere.
Am stat vreo 10 minute de vorba , dupa care amandoi am adormit