m-am trezit cu gândul că locuiesc într-un câine. azi e o zi din aia cu o mie de intrări și nicio ieșire. nimeni nu strigă în afară. fiecare e pentru el.

am citit ziarul în lift.

sunt atentă cum trec strada cum alunec printre mașinile staționate în fața blocului. caut un loc.

unii mă fluieră. nu mă mir. e o zi din aia în care privirile celorlalți au dinți.

o voce oarecare anunță ceva. inutil. întâmplările de azi se anulează. rămân doar setea și foamea. rămâne teama.

lacrimile au început să latre. spre seară nimeni nu va mai ști de unde. nimeni nu va iubi așa cum iubesc eu din acest câine.