poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-22 | |
Sunt numai un punct, distribuit într-un tablou.
Uneori vântul mă spulberă din rădăcini, mutându-mă dintr-un peisaj în altul. Când sunt singur prin lume, rătăcitor, căutând alt punct de sprijin, când mă cuprind cu brațele să nu mă risipesc, printre culorile sorții. Odată mă culcasem în mijlocul pământului, munți în stânga, munți în dreapta, priveam cerul, și-mi vedeam umbra de copil rotindu-mi-se deasupra, chemându-mă să-i mai gust starea inocenței. În alte tablouri mă regăsesc visător, sentimentul acesta contemplativ, mi-e ca un clopot căzut peste timpanul secundei, prăbușind-o în efemer, acolo unde setea tot însetează, unde iubirea iubește, fără înțelepciune. Aici dispar. Penelul alunecă peste unda albastră a zării, pân` la talazul înspumat al așteptării. În peisajul imensității, conturat pe arcada statornică a timpului, prind iar contur, alături de alte puncte, unele mai mici. Meandrele secundelor răspândite de-a lungul marelui fluviu cu ani, depun aluviuni, pe umerii fiecărui afluent. Un pas, un zâmbet, o poveste, fiecare punct are istoria lui, anotimpul lui, tabloul lui. 21 noiembrie 2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate