Mi-am dat seama că nu mă pot increde nici in omul ce dimineața apare lângă mine…același in fiecare zi…și am văzut că nimic nu se rezolvă de la sine…nici vreo figurantă ce-și ține de geanta de firma cu doua degete, descentrată pe tocuri nu apare in fața casei in care stau temporar…până mâine…sau poimâine …dacă mai pot salva ceva hârtii…
M-am săturat să plec lăsându-mi sentimentele in urmă , să vină pe jos in ploaie desculțe când eu am plecat inainte de grabă aproape cu viteza luminii pe care voiam cu orice preț s-o apuc…să vad ce-i dincolo de ea…
Un iaurt intr-o cutie albastră e tot ce mi-a rămas comestibil până intr-o zi..cine știe care ori cât de apropiata e…și mă ingrozește gândul să devin devoratoare de speranțe…vise sau mai bine temeri…pe astea le are oricine…nu aș mai tânji de foame…cu toții ne temem de ceva!...de arahnoide, șerpi sau certuri inutile…Și eu mă tem de vest…de noile șosele pe care nu voi avea cum să le pavez…De singurătatea pe care o voi aborda in curând mă tem cel mai tare! Nu vreau să fac un club al necunoscuțiilor care mă iubesc temporar…vreau totul sau nimic ,imi ziceam…Totul nu poate fi al nimănui…și aș putea să cedez, și să las totul in urma adâncă a unei indiferențe absurde…mi-am amintit in penultima clipă de faptul că cineva mi-a zis că sunt răzbunătoare…și m-aș putea hrăni cu răzbunări sau să le comercializez in sute de grame in piețe celebre…aș putea inchiria ură…vinde regrete, aș putea crea vise degeaba și sa le năruiesc inainte să prinda o vârstă adolescentină…aș pune la ofertă și apă de ploaie și-ar crede oameni cu sutele că e cine știe ce apă miraculoasă ce vindecă temerile sufletului de la sine…Ce-mi pasă mie cine-i naiv?...Aș face o avere!
Aș putea cumpăra doar zile…și zambetele să le inchiriez pentru mine…și să-mprumut vreo două sau trei oamenilor care incă există pentru mine…poate…și dacă ar fi totul bine i-aș invăța să se hrănească din orice…căci din temeri mă hrănesc doar eu și nu voi muri vreodată flămândă. Temeri are orice om ce gândește
măcar puțin…sau dacă nu face excepție fiind o puștoaică ieftină ce stă cu tați sau bunici improvizați pe post de iubit de mâna stângă , s-ajungă cu dreapta la portofelul evident din piele scumpă…
N-aș vrea să mor așa cum sunt , dar nu aș putea fi vreo tânără de vreo două decenii care se trezește pe zi ce trece cu câte un schelete bogat sau vreun interlop celebru. Și știi ce ? Mă hrănesc din tine creatură materialistă… și din ele…din șanțurile minții vreunui boșorog bogat din bani facuți in mod rușinos prin țari străine la care nu le știe nici măcar numele capitalei…pentru că in orice gand e o temere mai mare… și nu trebuie să imi dai dreptate… știu in sinea mea asta…Dar știu ca voi trăi mai bine ca tine! Cu demnitate singură-ntre temerile mele de nimic!...


- J.D. -
11.noiembrie.2009