uitată ca necazul
aproape prea târziu
mi-ai bătut în geam
udă, desfrunzită, dragă toamnă
cu poale ruginii
parfumată amar a tuberoză

cu vânturi reci
ca într-o buclă a timpului
elegantă doamnă m-ai certat
că port tristeți ce mi-alungă somnul...

pe umerii rotunzi și albi ai tinereții mele

nopți cu genunchii strânși în pumni
ca unul

doar am clipit
m-am rușinat
lividă
a lacrimă de ciudă-mi îneca privirea
cu nod în gât
ce nu vroia să piară
și unghiile înfipte-n palmă
jucând pe loc
a nerăbdare ( amarnic joc )

am mărturisit:
"iertăciune, scumpă doamnă
...m-am îndrăgostit..."