M-am trezit după ce în prealabil mă culcasem cu greu că încă mă gândeam la ce făcusem în ziua de ieri. Mă uit la ceasul de pe mobil și-mi vine să-l arunc de zidul din fața mea. Simt cum îmi crește pulsul de oboseală. Afară timpul a rămas în urma mea. Mă culcasem pe noapte și na că mă trezesc pe noapte. Măcar de m-aș fi trezit dimineața pe lumină nu pe noapte. Cântă o cucuvea. Cred că din toată lumea asta doar noi suntem treji. Aprind lumina de la capul patului. Se arde becul. Trebuie să mă ridic. Prin întuneric mă duc și dau drumul la laptop și deschid boxele. O să-mi pun niște muzică. Poate mi se face chef de viață. Aprind lumina în baie și dau drumul la duș să se încălzească nițel apa. Poate fac un duș. Mă spăl pe dinți, mai curge niște pastă pe chiuvetă și niște spumă pe papuci. Dușul horcăie. Iar au întrerupt apa. E și normal, nimeni nu face duș noaptea. Mă clătesc cu apă rece. Deja sunt în întârziere. Îmi spune asta ceasul care sună pe altă melodie. Că eu mereu sunt în întârziere. Și-mi pun ceasul să sune la ore diferite, consecutive. Mă arunc repede în costum, sunt gata să cad când îmi pun șosetele – sper să nu mai pățesc ca ieri când nu am distins nuanța și mi-am pus una de o culoare și pe cealaltă de altă culoare – îmi pun cravata – noroc că le fac în week-end nod la toate – îmi iau servieta, cheile de la casă și de la mașina de serviciu, mobilul meu pentru prieteni, mobilul meu pentru abonamentul cu minute multe și mobilul de la serviciu, geanta, portofelul și niște gumă de mestecat. Mă reped la laptop și îi trântesc clapa, că nu mai am timp să îl închid și deja s-a obișnuit cu standby-ul. Mamă, ce-am întârziat. Afară e noapte. Mă precipit pe scări, se aprinde lumina cu senzor de pe scară și alerg până la mașina parcata la 3 străzi distanță că eu când plec e full în fața blocului și când mă întorc toată lumea doarme. Demarez, dau drumul la un radio, bag o gumă în gură, caut prin cotieră și îmi aprind o țigară cu bricheta de la mașină. Gonesc către benzinărie să-mi cumpăr o cafea,o apă plată, un sandviș și parcă merge și un redbull. Ajung la serviciu. Deschid ușa mare de sticlă de la birou. Văd cum și alte birouri se luminează de la becurile albe, ci mimează lumina eco. Încă nu m-am dezmeticit. Deschid calculatorul și un laptop. Să văd cotațiile dracului. Descarc pe birou vreo două mape de acte și mă apuc de lucru. Mă salută o colegă, proaspăt căsătorită, proaspăt divorțată că îl înșela pe bărbatu-său cu serviciul. N-am timp să îi răspund decât cu un mârâit. Aș fi vrut să îi spun bună dimineața, dar e noapte.
Când îmi ridic capu’ din cifre văd că apa era nedesfăcută, cafeaua se răcise și laptele de deasupra se estompase în cafeniul tern, sandvișul la locul lui, în cutia triunghiulară, de plastic transparent. În fața mea un alt teanc de acte, lăsate de altcineva la rezolvat. 11 apeluri ratate. Vreau să iau o gură de cafea. Sunt chemat la ședință. O arunc cu totul într-un coș de gunoi cu un sac de plastic negru. Se potrivește cu cafeaua și cu noaptea. Ies din ședință. Sunt în transă. E noapte. Mă trântesc în scaunul învârtitor și-mi trec mâinile pe frunte, prin păr, înspre ceafă. Mi-au mai căzut câteva fire. Îmi scot portofelul. Am unul dublu, cu compartiment interior. Multe carduri. Multe dintre ele silver și gold și vreo câteva de fidelitate. Ieri aveam 25 de ani. Iată că vreo două îmi expiră luna asta. Să nu uit să le schimb. Îmi pun un reminder pe mobil. Mă duc acasă. Mâine e duminică. E și ziua mea. Să-mi fie de bine. Fac 34. La mulți ani! Mersi.