Timpul

Bip… bip… bip…

Nu e ceasul. Cred că e noapte, să fie ora 1 sau 2? E negură totală, nu pot deschide ochii sau îi am deschiși și nu mai văd, oi fi orbit. Bip…bip…bip… Infect ceas, uneori se mai oprea, nu-mi amintesc să-l fi întors, cum poate merge un ceas atât de mult timp fără să-l întorc? Bip…bip…bip… Vocile se adună, sunt alarmate, bip-urile se întețesc, bip.bip.bip. Viața curge repede, din ce în ce mai repede apoi stop, liniște.

Ce s-o fi întâmplat? e nefiresc de liniște, dar dintr-o data fără nici un avertisment zgomot, zgomot ca niciodată. De fapt, l-am mai simțit o dată, atunci, la început, când făt fiind am avut primul contact cu lumea pamânteană. Bip… bip… bip… se aude din nou. Ceasul, îmi drămuiește timpul, îmi măsoară clipele.  Zgomotele se răresc, rămân șoaptele și gândurile mele.

Lostun Vasile, ce nume e ăsta? E ereditar și tata și fiul au același nume. Crâmpeie de nume, figuri, unele mai interesante, altele șterse, abia mai pot fi reconstituite. Totuși au fost oameni cu chipuri, cu vieți personale; unii buni alții mai puțin buni, cine ii mai poate ști? Lostun Vasile fiul, contrabandistul care a ajuns vameș și apoi polițist, Lostun Vasile tatăl, minunea satului, când s-a predat armamentul, atunci dupa război, el a predat tancheta distrusă pe care o avea în grădină și de care și-a priponit vaca aproape cinci ani. A cărat-o la post cu aceeași vacă târâș, trei zile sau două, cine mai ține minte; în memoria satului a ramas doar nebunia lui.

Bip… bip… bip… , agonie , nu-mi este frig, nici cald, de fapt nu îmi e nicicum, ce sa fie asta? Rar aud voci, sunt în altă limbă, nu înțeleg nimic. Chipurile se perindă prin fața ochilor închiși; totuși cum de le văd? Bărbați, tata, bunicul, unchiul meu drag, apoi femei, fețe pe care nu le recunosc? Nu-mi văd mama. Cred că este acasă. Apoi scris, text, text, text, foarte mult text, scheme, unele complicate, obosesc, nu mai pot urmări. Din nou liniște. Mă înțeapă ceva, peste tot, nu e durere, e ceva nedefinit dar peste tot.

- Sunt 003, vântul, intensitate 04, altitudine 800, curs 045, vizibilitate bună, venim spre dumneavoastră, totul este în regulă, misiunea a fost îndeplinită.
- 003, v-am recepționat foarte bine, curs 045, altitudine 800, puteți începe coborârea,  vă așteptăm, mult noroc.

Aici radio actualități, vă comunicăm știrile:
Astăzi în jurul orei 17.00 în dreptul localității “x“, o aeronavă aparținînd … s-a prăbușit. Nu există supraviețuitori. Ministerul… împreună cu o comisie a Autorității Aeronautice Române vor efectua o anchetă în vederea elucidării cauzelor care au determinat producerea accidentului. Ministrul…, a transmis condoleanțe familiilor îndoliate.

Bip…bip…bip…. Fețe, multe fețe, pe unele mi le amintesc, de ce văd, fără să pot deschide ochii, fețe? Doamne, ceasul, asta e, dacă e electronic, de ce-i aud bătăile? Bip…bip…bip…

- Am fost înșelați, nu e real ceea ce ni s-a spus, nu e de bine.

Mă uitam la șeful echipei, nu îi înțelegeam pe deplin cuvintele, oricum, nu era prima dată când își exprima frica, nu mai era ceea ce a fost odată, adică acel bun comandant, trebuia să se retragă de mult timp, nu îmi mai inspira încredere. Sigur voi depune un raport în acest sens mâine. Militarul trebuie să fie asemeni unei mașinării de ultimă generație, “turbo”, neânfricat, neândurator.

Misiunea fusese îndeplinită, în câteva momente urma să plecăm, totul a mers ca pe roate, mult prea ușor. Acum bine că s-a terminat, mergem acasă.

Flăcările țâșnesc de peste tot, focuri de armă, explozii, ce se întâmplă?

Am simțit alunecarea, la început încet, apoi din ce în ce mai repede. În cele din urmă s-a așternut liniștea.

Despre ce vorbeam? A, e primăvară. Nu … e toamnă, ce repede trece timpul! Cred că tu ești cea din poveste, meriți tot respectul. Sufletul tău menține în echilibru universul. Nu ai chip? La ce ți-ar folosi! Ai chipul universal al omului bun, curat, dar fără de noroc. Te-am ignorat atât de mult timp. Acum te-am găsit, rămâi te rog cu mine.

D-le. general, decesul ofițerului a survenit astăzi 23.09 la ora 17.00 , după doua luni de instabilitate clinică. Ne exprimăm regretul. Am onoarea.