Plouă... plouă din rădăcini de nori înalți...

Miroane, îți las semn din trecătoare aduceri aminte, învelite în uitare. Bătrânul stejar, într-o toamnă, mi-a dăruit, din frunză-i, un con. Își aplecase ramul din coroană, să atingă piatra pe care stă înscrisă o ploaie, ca o casă dragă... și un dor, cu amprenta teiu’Lui etern. De-ar fi să-ți spun doar câteva cuvinte – și tu mă cunoști, nu sunt făcută să aleg... Luasem drumul pietruit al Ieșilor, înspre casa ta din livada veșniciei, să-ți aduc aminte că trandafirii încă există, și mă întrebam: cum de a fost posibil?! Da, era și multă mirare, pentru că răspuns nu e... Am auzit doar trei împușcături, nu le-am numărat, dar visul nu înșală.

Pe masa ta, din aceeași odaie, stau și acum, ca pe niște scaune goale... un fier de călcat, greu, cu cărbunii, atunci, încinși. Mânerul e un umăr pentru o mică pasăre ce cântă în culorile curcubeului, când răsare. Cu fierul ăsta, îți călca mama cămașa de poet... pe aceeași masă, lipită de zidul alb, sub fereastră, au mai apărut doua mere roșii, gemene, fără niciun păcat, un pahar pentru roua din lacrimi, un felinar stins, o lumânare aprinsă, o călimară și o pană de pescăruș, lângă o foaie albă de nespus...

Într-o seară, pe o scară, sora ta, mai mică decât tine cu mulți ani, îi spunea unui poet, despre Luceafăr: "Tu ești poet, dar am cunoscut și eu un poet, Mihai, prieten cu Pompiliu – și într-o zi, eu coseam. Și a venit acest Mihai, care îl căuta pe Pompiliu. Pompiliu nu era acasă, iar eu l-am poftit să aștepte. S-a așezat pe un divan, m-a întrebat dacă poate să stea acolo. Eu lucram, țeseam ceva, brodam, eram «domnișoară de epocă». A tăcut, iar Pompiliu a cam întârziat. Mihai a întrebat: Întârzie Pompiliu?, iar eu: Nu, nu, vine, vine, vine... (ea nu știa cine e Eminescu, știa doar că e un poet, prieten de-al fratelui ei, Pompiliu)”

Ce te legeni, plopule? Privește, ce mugure a zămislit creanga aceasta din "Arborele Sângelui", după o sută de ani de veșnicie! E din sângele tău, Miroane! Din mugurele acesta, va pleca la drum o altă crenguță...





«E» pe piatră
Montréal, 13 octombrie 2009