| = plouă din rădăcini (ochiul) | Ioan-Mircea Popovici [14.Oct.09 09:40] |
s-au adunat intamplarile mute stand sa te-asculte-n sarbatoarea din miezul toamnei... e sarbatoarea miezului si tu ma odihnesti in tacere la o cafea cu miere... o zi de clestar ca un dar castigat cu un zar si-o sticla de horinca aici ma opresc ratacit de sarbatoare ziua-n amiaza mare pe-o alta carare pe undeva se intampla sa fie mereu de ridicat un zmeu cu ochiul de pește-zeu conexiuni: http://agonia.ro/index.php/poetry/136004/Ultimul_dor Ochiul http://agonia.ro/index.php/author/12965/index.html | |
| = Vecinătăți - "a fi" sau "a nu fi" | Maria Gheorghe [14.Oct.09 19:46] |
| "Pentru început, iau o pagină din manuscrisul 228 al Academiei Române, văzând în el "pergamentul diafan" care-mi vindecă durerea "Arborelui sângelui". Presimt că moartea lui Pompiliu este o crimă mușamalizată. Poate te întrebi: de ce insistă omul acesta pe acest amănunt, "sinucidere sau crimă"? Pentru că în acest răspuns am opțiunea lui Pompiliu pentru "a fi" sau "a nu fi". Spiritul lui e luminos, ca cel al lui Van Gogh. În plus,... e o poveste prea lungă. Păstrez câteva pasaje din "Scrisori de la țară" și filele pompi000.lat, pompi006.lat, ex00.lat și comug0.lat. În rest, voia Domnului... De fapt, în problema cu Pompiliu, trebuie să lamuresc ce înseamnă "a fi" și "a nu fi"" (dialog din *Scrisori pe plajă, între (imp):resie și dilemă) *Scrisori pe plajă - o realitate, o confesiune de scriitor, și mult mai mult de-atât! E atâta nespus, că "tot" e un rotund. http://en.calameo.com/books/0000773334fdd980ed773 (P.S.): aș fi dorit să las aici coperta de la *Scrisori pe plajă, dar "nivelul" de pe scară nu-mi permite... bucurie cu al tău Cuvânt-rod să îi țină locul-vecinătate... | |
| = din întoarceri unghiulare | Ioan-Mircea Popovici [15.Oct.09 07:56] |
| dacă tot găsești tăcere să-i dai vârf piramidal cu o piatră unghiulară și o curbă prin astral treci si vezi Cassiopeea cum te tine-n W spre M Algor Mizar si cu Dante ratacesc printr-un bazar ....................... de aici am frant povestea si-am taiat un nod cu cheia punand cant pe portativ... ......................... îți mai aduci aminte când începeam și când terminam ziua Poetului? în desiș de nepătrunderi și-n curburi de nicăieri, bat târziul cu săgeata și mă-ntorc de azi în ieri vina mea, zicea zapisul, e că n-am știut să cer o mirungere albastră și o casă de mister și acum urma din frângeri, din fragilități și piatră să zidesc, întru iertare, știma-știmelor din vatră sângerând iar pe zăpadă, albul cu un măcieș mă orbise o lumină din Copou în vechiul Ieș din departele de-atuncea fac acum să fie Tymp pentru cea mai simplă vorbă înflorită-n anotimp și când toate par că-s spuse, când nimicul prinde rost, vezi că-n toată halimauna doar o clipă are cost restul? paseri vorbitoare pietre goale și sfărâme vorba-și prelungi tăcerea, ca să afle ce gândesc, eu dădeam cu zarul sorții, să ating tot ce iubesc și-n atingerea subțire corzi pe trup de plop cântară, din ecoul tău cu țărmul, câinii-gemeni mă lătrară îmi sorbisem și cafeaua, șoaptele-și vorbeau în ceașcă și din zațul întâmplării Infinitu-și făcu mască | |
| = Densități – Seva vine din apa de ploaie | Maria Gheorghe [15.Oct.09 23:41] |
| "- Dar pentru "a fi" sau "a nu fi" ce criterii alegi? - Criteriul arborelui. - Nu știu ce vrei să spui. - Cunoști criteriul de "a fi" al lui Socrate? - Criteriul Adevarului. - Este un criteriu pentru "a fi"? - Cred că mă atragi într-o capcană. - Ai simțit bine. Criteriul lui "a fi" nu-l stabilim noi, ci cei care vin după noi. Criteriul arborelui este cel care face arborescența să crească spre lumină și adânc, simultan. Dacă s-ar dezvolta numai ramurile și rădăcinile, nu, arborele nu ar avea suficientă sevă ... ………………………… Eminescu n-a existat (spune un oltean). Atunci, Pompiliu n-a fost să fie nici el. Eu nu exist, de vreme ce n-a existat Pompiliu, tata fiindu-i strănepot. Eu nu exist, deci nu gândesc. Există doar o Iubire în atingere cu Totul în Unul, multiplicat și factorizat într-o "Plajă cu suflet" mărginită de ierburi înalte care sprijină cerul, mângâiată, la asfințit, de umbrele măslinilor sălbateci..." (din aceleași *Scrisori pe plajă) ................................... În loc de prolog: «în ale mele, lucrurile sunt un pic din ce se vede și mult din restul» | |