poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | |
Prin parcuri înverzite
Scrutesc albastra zare, Văd plantele trezite, Vorbind cu-nflăcărare. Un clopot se aude, De sus, din turn spre vale, Iar o salcie-i răspunde Prin plecăciunile sale. Doi tineri îndrăgostiți Se sorb duios din șoapte, Iar copacii fericiți, Iubesc luna, de-i noapte. Prelingându-se încet, O lacrimă apare, Trandafiru-i fără zâmbet Și scăldat în supărare. De ce planta s-a tăiat Din a sa vecinătate? Vai, ce groaznic a țipat, Căzând greoi pe spate! Iar țipătul durerii O amprentă și-a lăsat, Orbind clipele tăcerii, A orelor care-au urmat. Din veci plantele vorbesc, Dar nu pot a le răspunde, Ele simt și le iubesc, Și nu le-o voi ascunde. Ele simt dacă ești trist, Tot mereu să le alinți Și s-o faci ca un artist. Dar naturii... să nu-i minți!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate