Zăresc în dorul de-nceput
un vis și o speranță
să fii copilul conceput
c-o luminoasă viață.
Sunt martoră doar, la dureri,
cu dor de mamă-n lacrimi,
te văd bărbat, din prunc mai ieri,
cu viața, val de patimi.
Aș vrea s-o iau de la-nceput
să te mai nasc o dată,
să-ndrept greșeli, ce le-am făcut,
schimbându-ți a ta soartă.
Am fost prea bună sau prea rea,
tu ești și-ai fost iubire,
ești ce-am de preț în viața mea
și singura-mplinire.