poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-01 | |
Visez că mă înec. Apa rece mă învăluie în vârtej amețitor. Totul pare să stea în loc cu excepția unor imagini - flash derulat haotic peste viteza regulamentară: tu, el, un alt el ce credeam că ar putea fi un potențial tu.
Deschid mereu ochii iar gheața mă trezește la realitate. Retina-mi zgâriată produce scurgeri ce nu le înțeleg și nici opri. Sparg baraje cu lacrimi sărate și explozie de neuroni cu salată de sentimente tocite. Răceala ta pare mai dureroasă decât sunetul valurilor izbindu-se de corpul meu. Nu caut vreo stâncă de care să mă agăț sau un mal pe care să eșuez lipsită de puteri. Nu vreau să fiu purtată pe mări de aceeași furtună nenorocită. Vreau să mă ascund sub lumina unui far și totuși să-ți dau de veste că mă zbat să licăresc. Alerg disperată pe scări, crezând naiv că următorul picior de om din far va fi al tău. Þi-aș zâmbi și te-aș îmbrățisa cu patos tacit. Apoi mi-aș da, fără voie, ultima suflare în brațele tale. Toate planurile, toate visele cu tine, locurile ce aveam să le vizităm, bătăile pentru mâncare, certurile stupide pentru prieteni, împăcările așteptate, respirația ta lângă a mea... La lasărea nopții, sub lumina farului bătrân, valurile se sparg și spumele par să plângă.Își aruncă lacrimile pe mal în căutarea sufletului pierdut în lume. Niciodată nu o să fii tu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate