23 decembrie 1989
Sunt ofițer secund pe o navă militară, pe Dunăre. Primim alarmă și ni se solicită să navigăm cu luminile stinse, fără să facem nici un zgomot. Mergem încet , în șir, șase nave.
Dan este un maistru militar voinic, cu o voce baritonală, gata oricând să zică ceva, chiar dacă e cazul sau nu. Când vorbește se aude în toată unitatea.
Ne deplasăm așa, în liniște pe Dunăre, până când un soldat scapă arma din mână, pe punte.
Zgomot a fost, dar nu prea mare. În schimb au urmat adjectivele și urările de bine ale maistrului Dan și s-a terminat cu liniștea.
Din bezna de pe mal, cineva întreabă...
-Tu ești Dane?
-Da, eu sunt. Da tu care ești?
...și urmează un strigăt...Stați! Nu trageți! Ãștia sunt ai noștrii!
Erau grănicerii care primiseră ordin să tragă cu AG-urile în navele care circulă fără lumini pe Dunăre.
Vă închipuiți ce s-ar fi întâmplat.
Și astfel, o armă scăpată de un soldat pe punte ne-a salvat viața.
Laurențiu Manuel Macarie