am îngropat toate insulele Galapagos
într-un jeton și am pariat
pe-ntoarcere,
greșeala.
marea se mutase la scara de-alături.

mofete rătăcitoare
expunându-și aburii circumciși
străbat câmpiile în căutarea unui vulcan
(chiar și unul mic, noroios)
să-și juiseze
inexprimabilul.

la naștere, oamenii își dădeau coate (cu împrumut)
dar ursitoarele, din patriotism, au strâns toată calea laptelui
și numai sânul Ei doldora
m-a ținut de urechi
deasupra liniei de plutire.

iepurele s-a retras din activitate
privind detașat toate ouăle de ciocolată
îngropate adânc, dincolo de limita vizibilului
în speranța că or naște și ele pui vii.

soldați, vă ordon:
cuceriți fiecare cuvânt!
iar rimele, odată prinse, să le-nchideți
între foi albe,
capitonate,
să nu poată să-și ia viața
pentru că nu-i așa…
cu cine dracu vom mai lupta
data viitoare?
să trăiți!
rime…


și titanicul?