Aseară mi-a trecut pragul Limbutu a lu' Râșniță.
A venit cu vântul din amonte în ceafă, semn că la Nerganu
Mort știuca și plătica trag de mama focului.
Astăzi cu noaptea în cap plecăm după pradă. La bariera de la Baziaș ne oprește grănicerul să-i prezentăm actele. Limbutu îi dă dreptul... O sticlă de coca-cola cu
vin de-al doilea.

pe nerganu mort
dimineața devreme
după mârliță

După doi kilometri părăsim șoseaua. În fața noastră
o movilă pe care Limbutu o poreclește ''Lederata''.
Sunt sceptic, strunesc roaiba, dau ocol movilei și nu
văd nimic, nu tu piatră, nu tu cărămidă, nimic, nimic.
Mi-așez urechea de șanț pe movilă, aud legiunile romane
galopând înspre Roma.

doar o movilă
între milenii și zi
răvaș uitarea

Suntem pe malul stâng al Nerganului. Ca întotdeauna
colegul are undița pregătită, aruncă și scoate o plătică
sub dimensiunea minimă. Îi spun răspicat s-o înece și montez
năluca. Blincheresc din amonte în aval și viceversa.
Când soarele ne scărpina pe creștet, Limbutu îmi propune un loc unde colcăie crapul.
Făcem bilanțul parțial al zilei:
Limbutu - prins cinci bucăți plătică.
Eu - agățat... șase bucăți nălucă.

râul poluat
prin încrețirea apei
doar o nălucă

În dreptul ostrovului Calinovăț, Munceii Locvei
bătrâni și obosiți își ostoiesc setea.
Urcăm pe obrazul lor drept și coborâm pe cel de la răsărit, ajungem la ogașul Radimna care se varsă în Dunăre
printr-o deltă în miniatură. Bâjbâim pe canale până la malul
fluviului. Aici găsim o barcă eșuată pe nisip ca balenele
sinucigașe.
Stăm două ore și fix o țigară cu ochii lipiți de
bambină fără să primim un semn.
Luna plină preia ștafeta de la soare și noi o luăm la
picior așa cum am venit.
Limbutu care le știe pe toate, explică fenomenul:
Ogașul având obârșia în Cracul Orbului niciun pescar nu vede
când se fură mămăliga de pe cârlig. Îl aprob, dar în sinea
mea sunt convins că peștele nu gustă glumele unui om suferind de limbariță.

barca epavă
trec Dunărea-n picioare
cu luna la braț

Trecem pe lângă ruinele castrului roman Bacunis, abia
acum mă dumiresc de ce aici sunt numai podgorii.
Urmează alt castru ridicat de cohorta a III-a
Dalmatine și cum în colbul de pe drum, au pierdut denumirile
latine, l-au numit neaoș: Mudava.
Aici contemporanii noștri au ridicat o grădină de vară
de tot paradisul, ne așezăm la masa dinspre sud, savurăm o saramură de crap îmbăiat în licoarea lui Bachus și întocmim
bilanțul definitiv al zilei:
Limbutu - înhățat plătică, bucăți cinci
dobândit experiență pentru o zi norocoasă.
Eu - pierdut nălucă, bucăți șase
câștigat una lecție de istorie antică.

castru roman
ora de istorie
într-un ciorchine