...uneori
farul din inimă abia mai clipește
femeile-corăbii ale vieții mele străbat Marea de Mijloc
ca niște orologii aruncate în valuri
câteva au lăsat la țărm amintirile ca un balast
altele au eșuat cu carena indiferenței pe o stâncă de uitare
celelalte nici măcar nu au plecat din portul dorințelor
a fost furtună azi-noapte pe Marea de Mijloc
un pescăruș a stins oglinda farului din inima mea
aripile lui carbonizate mi-au crescut pe trupul de piatră
devenind zbor
femeile-corăbii ale vieții mele au catargele întoarse
siajul lor îmi lasă în suflet
gustul de miere al cucutei
ochii Gorgonei
amăgirea lor
uneori...