mi-e lene să mă ridic din pat,
lene să urlu după tine,
lene să-mi înfig unghiile în amintirea ta,
s-o scutur cum se cuvine,
lene să visez cum te arunci în mine
cu pasiune și dor, prinzându-mă de păr,
ca într-o luptă penibilă dintre două
femei nehotărâte

mi-e lene să urlu după un pahar cu apă,
pe care oricum mi-ar fi prea lene
s-o beau,
lene să-mi aprind o țigară,
lene să plâng, să disper,
să te întreb unde ai fost azi noapte
și dacă într-adevăr o cheamă andreea,

mi-e lene să caut motive de despărțire
sau împăcare,
lene să te sărut unde au scuipat și altele
cu mult înainte sau după mine,
înțelege-mă,
eu incă te iubesc,
numai că mi-e groaznic de lene să ți-o
arăt și azi, după atâta timp.