Kilometrul una mie și-o adiere de Gorneac. Pe malul drept al Dunării se oglindește cetatea Dracului, cucerită de Golumb Pașa în timpul creșterii imperiului otoman.
Pe malul stâng își păștea oile ultimul cioban din Þara Locvei.
O adiere -
între castel și staul
punte de apă.
În aval de ostrovul interzis se ridică pieziș din lustrul Dunării un colț de stâncă ca un deget de uriaș
(fără cei șapte ani de acasă) spre apus.

Ostrov interzis -
doar hula dinspre stâncă
în promenadă.

Tânărul cioban purta căciula becherește, ispitit de nurii celei mai frumoase cadâne din haremul pașei, o seduce promițându-i Coroana Locvei.
În dreptul stâncii sunt ajunși de pașa cu eunucii lui.
Fata țintuită de stâncă, având legat de grumaz capul tânărului cioban, pradă foamei și corbilor, se stinge în chinuri invocând spălarea rușinii îndurate.

Două suflete
țintuite de sâncă -
un singur sfârșit.

Adierea s-a întors din drum ca mielul turbat în veșmântul Coșavei scufundă luntrea (cu răufăcătorii iubirii).
De atunci, Coșava suflă cu tărie în dreptul stâncii,
punând în pericol vasele intrate pe canal.

Vas în derivă -
Coșava amintește
o tragedie.

Dar piatra cât ar fi de ''kaia'' are un tată, adicătelea o ''babă'' întrunind toate condițiile pentru a
primi numele de ''Babakaia''.
Marinarii care intră pentru prima oară în defileu
primesc botezul clisurii.

La Babakaia
valuri neprimitoare -
musai un botez.