poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1915 .



Vederi de pe Pământ
personale [ ]
Poveștile Micului prinț

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aleena ]

2009-07-11  |     | 



- Oare ce ar trebui să-i scriem Micului prinț, ca să ajungă până la el? căscă mica floare de nu-mă-uita, abia trezită din somn.

Mic tăcu...
În ochii ei albaștri strălucea atât de frumos roua neputinței!
Numai el, nedormit,... parcă își pierduse tot cheful de a suferi.

Grație acestei sclipiri de moment, răspunse ușurat:

- Nu-i mai scriem scrisori!
Îi scriem... vederi!

- Vederi? păru mirată floricica, în același timp în care strâmbă și din nas, pentru a nu se dezminți.
Vederile nu costă bani?

- Nu costă, că le facem noi, spuse băiatul și se strecură în pat, ca să doarmă întâi, și să viseze.

Cum ilustratele lui vor străbate spațiul, putând fi admirate de orice copil, al oricărei planete...
Și cum lucrul acesta, cu siguranță, ar ajuta ca ele să ajungă degrabă la bunul său prieten.

Pe care, însă, nu știa ce îl împiedica să vadă cât de simplu era să comunici de la așa mare și insuportabilă distanță...


***


La celălalt capăt al universului, Micul prinț astepta fiecare răsărit de soare ca pe o veste...

Sosind uneori într-un plic fără timbru, pe care un copil desenase, în singurătatea poveștii lui, când niște nori străpunși de raze nerăbdătoare, când un astru cu petale, deschizându-se ca o flacără în arșița deșertului...

Era atât de frumos...

Ca în desenele în care prietenul său mai mare pusese cândva propria-i viață.

Încă auzea inima aceea bătând în pieptul infinitului ce-l înconjura din toate părțile, în rotirea fără greș a planetelor, căci toate îi erau pe potriva sufletului.

Și când primea un răsărit, mai ciudat, de soare...
Și când împrumuta vocii prietenului său mai mic, de pe pământ, chiar daca acesta nu-l auzea încă, râsul său plin de clopoței...




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!