îți scriu în numele unei străzi pustii…

clădirile își ridică fețele spre ploaie noaptea
și îmi privesc nudul inimii cu acea mirare
pe care morții o au în visele noastre

toamna e un uragan de jucărie,

mă oglindesc în paloarea ei ca și cum
aș pluti mai repede cu gustul înfrângerii
și m-aș lăsa să cad...

viața nu e decât o discuție serioasă de salon,

îți spuneam întins pe un trotuar ud
beat de căldura hainelor tale simple

fii a mea, regina firimiturilor…