La ce bun?
La ce bun dacă fiecare scenă e bine încadrată, fiecare cădere bine calculată?
La ce bun dacă spiritul e ținut cu hățuri în trup?
Poate că totul e pentru amuzament
Chiar și momentul ăsta e pentru amuzament
Întrebările sunt pentru amuzament , chiar și ceea ce considerăm a fi dramă
Mi s-a intâmplat să urăsc oameni(sau cel puțin așa cred)
Dar dacă destinul meu e să urăsc, unde-i substanța, unde-i adevărul din mine în acest fapt?
Evidențe, niște evidențe fizice și ambigue
Noi suntem ceea ce rezultă din interpretări
Autorul interpretării suntem noi
Oare în ură nu e nimic viu?
Probabil trezirea vine o dată cu moartea
Poate că moartea noastra ne-a creat pe toți
Ne-a creat fiind în noi și dincolo de noi
Un soi de disperare îmi fuge prin vene
Un soi de revolta
Aș vrea să-mi pot auzi doar zgomotul de fond
Să aud freamătul, urletul, să aud zâmbetul
E covârșitoare ideea de mecanism cu drumul setat
Joc , din joc, din joc
Creațiile în joc,creatorul in joc, creatorul jocului de creator
Oare oamenii pe care i-am iubit cândva dar cărora acum le sclipesc ochii la oportunitatea de a fi fericiți comod
Destramă, distrug, rup, izgonesc, intărâtă,sfâșâie doar pentru că ăsta e destinul?
Care este adevărul nostru?
Dar oare noi avem nevoie de vreun adevăr?
Uneori gândurile se risipesc și rămân gol,privind în gol
Apoi mă întreb unde m-am strecurat?
Unde m-am strecurat pentru atâta liniste?
Poate că suntem niște sisteme de calcul
Ce uneori sunt restartate
Împletindu-se continuu bucații noi cu bucăți vechi
Relațiile se schimbă permanent
Circuitele se decuplează, recupleaza permanent
Ce poate fi sentimentalismul in toată povestea asta?
Poate totul e compus din defilări de lumi fantastice într-o lume rigidă.