poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-19 | |
T era un baiat înalt și bine făcut, avea ochi frumoși albaștri, tuns aproape zero.
Pe Diana a atras-o firea lui deschisă. Era inteligent, cu o cultură generală vastă, glumeț si… era frumos. S-au cunoscut la un curs de calificare la București pentru posturile care îi așteptau la Brașov. Acum erau șefi de raion într-un hipermarket, la raioane diferite. Bănuia că secretara magazinului îl place. I-a surprins de câteva ori la secretariat chicotind amândoi. Ea era o fată înaltă și subțirică, cu păr lung, ondulat și negru. Într-o zi i-a văzut pe amândoi mergând la masă… și ce se mai distrau. Și ea care l-a așteptat să vină să o cheme să meargă împreună, doar era în drumul lui. Simțea că-i iese fum pe nări. Era prea mult, n-avea de gând să stea cu mâinile în sân. Și-a spus totuși să mai aștepte până mâine, să vadă dacă se va repeta situația. Avea un coleg de la alt raion Ovidiu, care o simpatiza, dar ea îl vedea ca pe un prieten și atât. Diana era orbită de T, în rest nu vedea și nu vroia să știe de altii. S-a dus la Ovidiu și l-a întrebat dacă a mâncat azi. Băiatul mirat: - Nu, n-am fost azi la masă, vrei să mergem împreună? - Dacă-ți face plăcere, zise ea. - Bine, răspunse colegul, bucuros că Diana l-a invitat să mănânce cu ea. - Într-o jumătate de ora, e bine? - Bine, vino să mă iei, spuse Ovidiu. A așteptat ca cei doi trădători să se întoarcă de sus și s-a dus și ea să mănânce împreună cu Ovidiu. A doua zi abia aștepta să vină pauza de masă, le pregătise o surpriză. Era mereu cu ochii spre ușa de la ieșire. „Uite-i!”, își spuse Diana, „o să vă piară râsul”. A mai așteptat 10 minute și s-a dus să-l cheme pe Ovidiu la masă. Pe drum, până la cantină, el i-a spus bancuri și ea încerca să râdă ca să-i facă plăcere. Cantina era aproape goală, ei erau la o masă pe rândul din mijloc stând față în față, el era cu spatele la ușă. După ce și-au luat mâncarea, s-au îndreptat cu tăvile în mâini spre mese. Diana a ales o masă în dreptul celor doi, a trecut pe lângă ei, uitându-se la fată cu cel mai frumos zâmbet care îl putea aborda în situația asta și le-a spus poftă bună. Când i-a văzut T, a fost luat prin surprindere. Începuse să bată din picior sub masa lui, era nervos ca un motan. Au început să mănânce și Ovidiu, fericit că T era cu alta, începuse să povestească o întâmplare hazlie. Diana zâmbea, dar se uita la el ca prin sticlă, trăgea cu coada ochiului la masa vecină. Cei doi terminaseră de mâncat și nu-și spuneau o vorbă. Secretara era deranjată simțind și ea că T era iritat. Mai nou el luase o scobitoare și o rupea nervos între dinți. Când la masa Dianei s-a așezat și al doilea coleg, Dan de la raionul sport, pentru T era prea mult. S-a ridicat brusc de la masă, i-a spus secretarei „hai!” și a luat-o înainte în viteză, fără să se uite dacă fata îl urmează sau nu. La ora trei, când s-a terminat programul, T o aștepta pe Diana la ieșirea din vestiar. - Mergem la un suc? a întrebat-o el luând-o de mână. - Eu știu, azi îmi programasem să spăl haine și să calc. Nu era adevărat, vroia doar să-l mai fiarbă puțin. - Lasă că vin eu mâine și le călcăm împreună, a spus el, făcându-i cu ochiul. - Bine , dacă zici că mă ajuți… Dar povestea cu secretara nu s-a terminat aici. A doua zi Diana era în spate la recepție când a venit T la ea și i-a spus: - I-am cerut ăsteia un carnețel și uite ce mi-a scris în el! Diana a luat carnețelul și a citit: ” vechiul numar de telefon și-a luat zborul și un nou număr de telefon și-a arătat căpșorul” El a zâmbit ironic, a rupt foaia, a făcut-o ghemotoc și a aruncat-o în gunoi. Ea radia de fericire. A așteptat ca el să plece, a luat ghemotocul din gunoi, l-a întins și s-a dus la secretariat. Biroul era plin, printre care și șefii lor. - Ai uitat ceva în carnețelul lui T, spuse tăios Diana. Secretara s-a înroșit și s-a bâlbâit îngânând ceva. Diana n-a mai așteptat nici o explicație, a ieșit pe ușă, aruncându-i un zâmbet victorios. El a înțeles mesajul; i-a arătat că și ea putea să aibă admiratori. Se gândea cu milă la Ovidiu , probabil că într-o zi va plăti că l-a amăgit pe băiat. Credea chiar că ar putea să-l înșele pe T fără ca el să afle ceva. Dar simțea că n-ar fi făcut decât să se înșele pe ea. Sentimentele s-ar fi amestecat în sufletul ei, dându-i o stare de confuzie și un gust amar și s-ar fi simtit… murdară. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate