Lenuța, o fata de 24 de ani, cu un păr lung, roșcat și ochii verzi, era vânzătoare la alimentara din cartier. Se logodise de câteva luni cu un băiat de vârsta ei, brunet, cu părul ondulat și ochii negri. Mai aveau o lună până la nuntă și se pregăteau de zor. În fiecare seară iubitul ei mergea să o ia de la servici și lui Diana îi era tare drag să îi privească cum trec fericiți de mână prin fața blocului. Se potriveau amândoi așa de bine, erau înalți și foarte frumoși, parcă erau decupați din revistă.
Fiecare nuntă în cartier era o sărbătoare pentru copiii, mirele se ducea cu nașii ca să ia mireasa de la părinți iar în timp ce fanfara cânta în fața blocului de duduiau totate geamurile, nașa ieșea afară cu platourile pline de prăjituri și servea vecinii și copiii, adunați ca la circ in fata blocului, toți așteptând să vadă mireasa.
Dar o veste cumplită a lovit vecinii din cartier: Lenuța a murit. Fuse-se însărcinată și s-a dus la o babă să-i facă avort. A pornit-o hemoragia și au fost nevoiți să cheme salvarea, dar la spital doctorii nu au avut voie să-i salveze viața, până ce nu a spus cine i-a făcut chiuretajul, altfel ar fi intrat și ei la pușcărie. Moartea fetei a intristat și a revoltat tot cartierul, iar babele spuneau că băiatul este în stare de șoc. Diana a plâns și ea dar nu s-a dus s-o vadă pentru ultima oară pe Lenuța îmbrăcată în rochie de mireasă, durerea ar fi fost prea mare.
Într-o zi l-a văzut pe băiat trecând prin fața blocului, de fapt își târâia picioarele, gârbovit cu hainele mototolite, nepieptănat și nebărbierit, uitându-se undeva înainte într-un punct fix. Copiii l-au salutat dar el n-a răspuns…nu era acolo… plecase odată cu ea.