m-am înghesuit între buchii
încrustate în petale grele
ale unei flori de gaură neagră.

nu mai există pămant să mă-ngrop;
albele linii ce delimitau cerul te stele
tot eu le-am înghițit căci am mâncat cerut de foame...
am urât stelele... acum n-au sa mai ardă

devin mucegaiul din felia cu unt ce o ceream,
într-un cuvânt mă destram
și nici-o rădăcină nu mă mai ține
pe vreuna din liniile aeriene destinate zborului

cu-o jumatate de gură, care încă mai poate vorbi
de la ultimă căzătură a lunii;
sorbind însetat din aerul crud și...
sugrumat de praful desăgii de mult putrezită

vă spun cel din urmă cuvânt -
rămas bun...